Noi, romanii, avem o moştenire culturala de invidiat. Câte alte popoare se pot mândri cu aşa o bogăţie de tradiţii, obiceiuri şi superstiţii? Alţii nu au avut şi au fost nevoiţi sa inventeze. Pe de alta parte, suntem un popor cu o istorie milenara. Alţii au istorii de câteva secole. Si totuşi, noi ne închinăm în faţa lor.

De ce să scotocim în sertarul prăfuit in dosul căruia se înnegresc de supărare ale noastre tradiţii? Pare mult mai simplu sa împrumutam altele deja comercializate, care deja împânzesc piaţa.

Astfel, ne-am ales cu un alt împrumut nerambursabil: Halloween-ul. Despre acesta, nu ştiu de ce, toată lumea spune că ar fi o sărbătoare de origine americană. Greşit! Americanii sunt doar cei care s-au gândit primii sa-l vândă.

Halloween-ul este o sărbătoare păgână cu origini in antichitate. Celţii (pentru ca de la ei avem aceasta sărbătoare) credeau ca in aceasta noapte avea loc o întâlnire la grad înalt intre lumea muritorilor şi lumea spiritelor. Ritualurile erau oficiate de druizi iar Întâlnirea cu predecesorii trecuţi in lumea tenebrelor se celebra prin jertfe animalice, focuri, decoraţiuni ale mormintelor.

In prezent, Halloween înseamnă costume, dovleci, bomboane, distracţie si povesti de groaza. Nimic condamnabil din punct de vedere comercial pentru ca, in aceste condiţii, pregătirea pentru party presupune nişte cheltuieli. Astfel de sărbători inventate, gen Halloween si Valentine’s Day, generează cerere pentru anumite segmente de piaţa care in restul anului sunt oarecum defavorizate.

Trist este ca preluam aceste aşa-zise obiceiuri ignorându-le pe cele locale. Ale noastre nu sunt exploatabile? Caţi ştiu oare despre Noaptea Sfântului Andrei?Poate doar de poezia cu titlu omonim a lui Vasile Alecsandri, – si acesta ar fi un caz fericit. Dar deh, cine mai pune la socoteala faptul ca in noaptea Sfântului Andrii am avea si noi parte de spirite si demoni, de vrăji si strigoi.