Revelatia

O data ce ne-am gasit adapost, am continuat incursiunea in orasul culturii. Ne-am spus minciunele pe Podul Minciunilor. Mi-am facut si un prieten irezistibil care ma astepta zambind senzual la colt de strada. )

Dupa cum zicea si Paula, nu a durat mult pana sa observam prezenta unui fenomen initial greu de acceptat pentru noi. Ne-am uitat imprejur si am remarcat o multime de branduri sterse, logo-uri parca dezbracate, vitrine goale in ciuda continutului… Nimic nu semana cu ce stiam de acasa. In schimb, se simtea ubicuitatea si atotputernicia unui alt brand… brandul Sibiu.

Dupa Vodafone, primele branduri ce le-am remarcat (conform obsesiei mele pentru finante) au fost bancile din zona centrala.

Totusi, pe masura ce am patruns mai adanc in grotescul urban am redescoperit ING-ul asa cum il stiam eu

Ajunsa acasa, am facut niste research in privinta acestui look al zonei centrale ca sa-mi pot raspunde la o intrebare vehiculata inca din timpul cand paseam prin Piata Mare. “A avut mereu acest brand identity Sibiul sau aceasta identitate este legata de faptul ca a fost declarata capitala europeana a culturii pentru acest an?”

M-a bucurat sa aflu ca reglementarile in privinta zonelor istorice exista dintotdeauna. Sunt folosite doar culori aprobate de primarie deoarece este zona istorica. Inclusiv locuitorii din zona centrala pot folosi doar anumite vopsele si anumite nuante iar daca zugravesc au nevoie de aprobare speciala pentru ca salasluiesc in zona istorica. Exista case cu cate 7, 8 randuri de zugraveli care se pot indeparta doar cu multe aprobari.

Nu stiu daca mai exista vreun oras romanesc in care autoritatile locale sa se ocupe atat de mult de identitatea si imaginea orasului. Daca stiti vreunul, let me know, ca sa-l vizitez