Vreau si eu Timisoara mea…
…adica o Timisoara cu identitate!
Am primit de la Carina o leapsa care initial ma speriase pentru ca nu stiam ce as putea scrie. Ce as schimba la administratia locala, respectiv Timisoara?
Asemeni majoritatii persoanelor pe la care a trecut leapsa, declar ca-mi iubesc orasul si sunt mandra ca m-am nascut aici, ca traiesc aici, ca muncesc aici, ca invat pentru a face ceva aici.
Ok… dar aici fiind ce? Daca formulez intrebarea cu unde, raspunsul vine de la sine: “La Timisoara”. Daca in schimb, intreb ce?… cine poate spune ce este Timisoara facand abstractie de statutul de municipiu, resedinta de judet etc.
Recenta mea vizita la Sibiu m-a facut sa realizez faptul ca Timisoarei ii lipseste un brand identity. Timisoara nici macar nu a ajuns la statutul de brand propriu-zis, daca e sa o luam pragmatic. Administratia locala face greseli fatale de pozitionare numind-o Mica Viena; ignorandu-i valorile arhitecturale, istorice si turistice; neglijandu-i frumusetile naturale.
Ce as vrea de la administratia locala? Sa redescopere acele atribute ce apartin acestui oras si sa le puna in valoare. Sa puna placute pe cladirile istorice si operele arhitecturale ce au supravietuit secolelor pentru ca eu, voi, noi sa nu mai trecem in nestire pe langa ele. Sa-si ingrijeasca parcurile care candva erau o mandrie acestui oras si sa nu mai sacrifice spatii verzi pentru hoteluri, locuri pe parcare s.a. Lista ar putea continua… acestea sunt doar mici sugestii pentru un oras mare. Atat de mare incat te pierzi, nu stii unde te gasesti de fapt, atat de mare incat in locul unei identitati adaposteste doar neant…
Ca sa nu se incheie discutia aici, predau stafeta Paulei, Cameliei si Tomatei cu scufita.
Update: Am uitat sa spun ca as vrea si mai multe cosuri de gunoi! Sunt zone unde cautarea unui cos de gunoi devine o aventura. Macar in statiile periferice de tramvai si autobuz sa ajunga daca nu si pe strazile care conduc la acestea.
