Stau în fața televizorului după încă o zi de muncă. Urmăresc aievea ceea ce redă televizorul până când văd un spot publicitar nou.

Dintotdeauna am fost interesată de domeniul publicităţii, îmi îndrept, deci, atenţia spre acest spot publicitar.

Încă de la început nu am o părere bună despre acesta. După atâţia ani de advertising, stăm la fel de prost la execuţii.

Să auzim, totuși, mesajul. Ce ar trebui să cumpăr? Cui se adresează spotul?

Ah, de fapt nu încearcă să-mi vândă nimic. Este o campanie de repoziţionare.

Dar care este brandul. Vodafone? Ăştia sunt depăşiţi deja cu „noile ere” ale lor. ING? Ei au mai abordat şi în trecut ideea de „țară”. Ah, o fi pentru Uniunea Europeană? Al naibii globalizare, încă nu şi-au dat seama că acest organism este o utopie şi nu va funcţiona niciodată!?

Ascult mesajul şi încerc să fac conexiunile: „Am făcut multe progrese împreună. Putem astăzi fi mândri căci suntem cetăţeni ai unei țări cu o identitate proprie într-un sistem care nu face decât să omoare identităţi. Am greşit, dar am învăţat din greşelile noastre. Un nou tărâm al făgăduinţei se naşte din mâinile noastre pentru a fi cămin urmaşilor noştri. Şi deşi ne facem reclamă, nu suntem de vânzare! Tot ceea ce construim, bucăţică cu bucăţică, construim pentru noi. Noi fiind românii României.”

Ups. M-am înşelat, deci. Era vorba despre România. Am renunţat la a ne mai vinde pe bani mărunţi? Suntem uniţi? Am învăţat din greşeli? Suntem mai buni? Suntem mândri că suntem români ai României? Da, exact asta mi-am dorit acum 30 de ani.

*Întâmplare ce „a avut loc” după o zi de muncă, peste 30 de ani.