Am ajuns la 21:10 in Piata Mare din Sibiu si concertul Scorpions nu cred ca incepuse cu mult timp inainte. Piata era suprapopulata de o masa de oameni rigida si opaca.

Am avansat prin multime cat am putut dar nu indeajuns pentru a putea vedea ce se intampla pe scena. Cred ca niciodata nu mi-a fost atat de ciuda ca sunt mica de inaltime, ca ieri seara. Si nu sunt chiar foarte mica la 1,71! Erau oamenii prea inalti iar multi dintre ei erau catarati pe monumentele din piata sau pe alti oameni, dupa caz. Urat!

Scorpions au dat tot ce au avut mai bun, adica arsenalul de melodii pe care mai toata lumea stia sa le fredoneze Dupa mult asteptata Wind of change, asa cum preconizasem, lumea a inceput sa se disperseze. Atunci am mai inaintat prin multime si m-am smiorcait ca vreau sa cante si melodia mea. Sadly au mai cantat doar Here I am si Send me an angel si pe urma au parasit scena. Nu mi-au incantat deci urechiusele cu melodia mea preferata, Lonely nights. Sonorizarea per total nu mi s-a parut grozava… Puteau mai mult pentru un concert de asa talie.

Dupa concert a inceput episodul Umblam ca bezmeticii la o temperatura la care eu nu ma mai intelegeam nici cu mine insumi, apãi cu altii. A fost cam asa: 2 ore de umblat in frig, 1+1/2 ora stat la caldurica in singurul local in care am gasit loc, inca 2+1/2 de umblat dar mai mult stat in frig in asteptarea trenului. Gara, la fel de oribila ca si la ultima vizita. Trenul, si el suprapopulat de multi altii ca si noi.

Totusi, o chestie buna a iesit din combinatia asta de frig, si anume: A NINS! Am avut parte de o prima ninsoare in noiembrie ceea ce nu s-a mai intamplat la Timisoara de ani de zile. Ninsoarea dintotdeauna m-a acaparat total. Dansul acela al fulgilor de nea este hipnotizant pentru mine. Avand in vedere ca anul trecut nu am prins nicio ninsoare acasa, m-am bucurat foarte intens de cea de la Sibiu. Un motiv in plus sa categorisesc Sibiul ca fiind un oras deosebit pentru mine.