Ma feresc ca de “drac” de institutiile (fie ele publice, fie private) ce ofera servicii. De ce? Pentru ca in urma infruntarii fie am dureri de cap, fie am niste nervi incomensurabili.
Am avut o experienta neplacuta (deja intrata in istorie ) cu UPC.

A inceput chiar la o luna dupa ce am incheiat contractul cu acestia. A inceput pentru ca am realizat ca nu primesc facturile acasa. Bineinteles, veti spune ce au spus si ei in faza initiala: pot plati facturile si fara facturi (sic!). Dar eu am refuzat sa platesc fara facturi! Am inceput, deci, o adevarata cruciada. Eu consideram ca lupt pentru un drept al platitorului de servicii. Ei considerau ca sunt ticnita. In fiecare luna mergeam si-mi reclamam factura anuntandu-i ca nu platesc pana nu o am in mana.

Asa se face ca vreo doua luni mi-au emis copii ale facturilor, in alte doua luni mi-au trimis sms-uri, cu alta ocazie mi-au trimis factura pe mail pana intr-un final s-au suparat pe mine si mi-au taiat netul. Pana aici, deci!

Dupa reconectare mi-am primit facturile la timp 2 luni. Dupa aceea, desi intarzierile (dureaza cam 2 luni sa ajunga la mine o factura acum) au revenit… eu am renuntat. Sau mai bine zis, mi-am gasit alti oponenti.

Unul dintre acestia se identifica cu institutia Postei Romane. Este cu atat mai trist cu cat ofera un serviciu indispensabil. Evit, e adevarat. Am trimis 2 scrisori in 21 de ani de existenta. Am transmis un colet in tot atatia ani. Bani nu mai primesc de ceva vreme la posta si corespondenta mi-o gestionez on-line. Dar, din nefericire nu pot primi colete on-line. De fiecare data cand am avut de ridicat un colet m-am lovit de ostilitatea doamnelor de la oficiul postal din cartier. Si doar pentru ca ma asteptam sa fie prompte si eficiente!

De asta data, am comandat din nou cateva carti. Le astept de ceva timp, asteptam si avizul. Cand-colo, ieri seara sunt informata de un conlocuitor ca a fost informat de o vecina care s-a intalnit cu factorul care a informat-o ca mi-a pierdut avizul si ca ar fi cazul sa ma prezint la oficiul postal sa-mi ridic coletul. Evident, nu am habar de cat timp sta in pending acest mesaj vocal. In mod normal, avizul nu este un detaliu esential. Dar, nu se aplica si in cazul meu.

Desi ma asteptam sa nu am succes la oficiul postal, m-am intors de acolo cu o falca-n cer si una-n pamant (mai rau ca Muma Padurii). Am cautat rapid un numar de telefon pentru a face o reclamatie (cu privire la factor, si la (non-)locatia coletului meu). De nervoasa ce eram, am format initial numarul de informatii RATB si am inceput sa-i explic doamnei problemele mele cu posta. M-a atentionat… am reformat numarul. Surprinzator, dau peste o doamna de treaba care imi da numarul de reclamatii pentru Timisoara. Formez numarul, cineva ridica receptorul, incep din nou in forta sa-mi relatez frustrarea. Un domn ma intrerupe: “Doamna, eu sunt paznic aici. Secretarele au plecat la 16:00.” OK! No further comments.