Mi-e somn si ma doare capul. Da, mi-e somn la ora asta si da, ma doare capul tot la ora asta pentru ca sunt nemancata.

Sa dorm nu ar mai fi cazul. Mai ales cand ma gandesc ca datorita starii de somnolenta am ratat deja o intalnire importanta si sunt pe punctul de a o rata pe cea de-a doua si anume SDC8 la Timisoara.

Pe de alta parte dormind am acumulat niste rezerve pentru drumul de diseara. Da, diseara pornim spre Bucuresti sa facem furori la Olimpiadele Comunicarii. Deci, prima mea dilema: Este bine ca am dormit atat sau nu?

Alta dilema se leaga de drum in sine. Anul trecut in urma primei deplasari la Bucuresti am fost stoarsa de energie. Le ziceam la intoarcere fetelor ca ma mai intorc doar pentru prezentarile finale. Au mai urmat, insa, alte 3 drumuri la Bucuresti in acelasi context pentru ca intre timp am prins drag de OC. Ulterior, abia asteptam un pretext sa mai refac drumul, doar de dragul experientei.

Acum, din nou stiu ca ne asteapta un maraton foarte obositor. Marti trebuie sa ma prezint la serviciu… preferabil apta de munca. Dar… abia asteeeept. In primul rand pentru ca OC inseamna mai mult decat cei 533 km parcursi si cele 8 ore de drum. Celelalte motive… sigur se cunosc deja, au avut organizatorii grija sa fie la vedere De aici rezulta cea de-a doua dilema: Cum intampinam 8 ore de mers cu trenul? Cu entuziasm sau nici vorba?

Un singur lucru e sigur: Drumul are o finalitate. Avem o campanie bestiala de prezentat luni la orele 12:27!

PS: Imi cer de pe acum scuze daca voi fi bosumflata si distanta fata de echipa din cauza oboselii.