Astazi dimineata cand m-am trezit am considerat ca stau bine cu numerele. Aceasta pentru ca in ziua anterioara am bifat cateva “numere” de pe to do list-ul meu:

1. Am facut rezervare pentru cazare la Bucuresti pe perioada conferintelor si a briefingului OC.
2. Am reusit sa postez (cu niscaiva ajutor ) integral campania Ne straduim mai mult pe blogul echipei.
3. Mi-am cumparat bicicleta. Tind sa cred ca e prea faina pentru mine pentru ca are “functii” ce nu le stiu folosi…
4. Mi-am comandat laptop… al drac de fain si asta. Dar asa si trebuie sa fie!
5. Mi-am intins parul… doar asa ca sa vad cat a mai crescut in ultimele luni…

O gramada de numere deci… mai ales daca ma gandesc la sume!

Ieri a fost 12. Numarul 12 este considerat a fi numarul intregului, al totalitatii asa cum se reflecta in cele 12 luni ale anului, cele 12 semne zodiacale, cele 12 triburi israelite, cei 12 apostoli samd. De aici rezulta ca numarul 13 este oarecum in plus pentru ca strica acest intreg.

Astazi a fost 13. Astazi am intarziat la serviciu. Dar este neesential acum… De ce? Pentru ca chiar de la prima mea plimbare cu Hippocrene (cum mi-am botezat bicicleta) am reusit sa fac accident. Si nu cu oricine/orice… ci cu o masina a Politiei Rutiere.

Cum? Eu, trecand in viteza… ei iesind din parcare. A durat doar o fractiune de secunda pana sa ma loveasca si sa ma “vars” practic pe sosea. S-a intamplat la doi pasi de statia 33, de langa Catedrala (hm… oare incerca Doamne-Doamne sa-mi transmita ceva?).

Nu am patit nimic. Si Hippocrene a supravietuit miraculos. Dintre noi 2, doar eu am zgarieturi. A fost totusi un moment destul de… ackward. Plus ca… nu am reusit sa-mi fac cumparaturile pentru calatoria de maine! Datorita incidentului am ajuns prea tarziu acasa si se inchisesera deja toate supermarketurile de prin zona…

Eu m-am incapatanat mereu sa cred ca numarul 13 poate fi un numar aducator de noroc. Incapatanata fiind voi continua sa cred asta… in ciuda micilor incidente de astazi. Asa l-am pozitionat eu in mintea mea, clar?