Drumul nostru spre Bucuresti si implicit spre Olimpiade a fost presarat cu intentii… nu tocmai bune. Mediul era total nepropice somnului: 23:04 Suntem intr-un tren de rahat, la comun cu toata lumea. Parca am fi oameni fara locuri…

Dracusorii din unii dintre noi faceau tot posibilul pentru a-i tine treji pe dracusorii celorlalti. Asa se face ca in loc sa ne fie gandul la somn am preferat sa ne batem pe locuri si sa le reclamam pe cele din bilete: 23:25 Am impartit biletele dupa numar. Acum mai trebuie doar sa o miscam pe Paula de la geam.

Vlad ne avertizase ca va avea nevoie de ajutor pentru a supravietui unei deplasari atat de indelungate. Asa se face ca s-a dotat cu 2 doze de bere. Cand a desfacut-o pe cea dintai am simtit ca nu putem sa-l lasam balta: 01:44am Yey! A deschis Vlad prima doza de bere! Trebuie sa-l ajutam si noi, nu?

Ceva mai tarziu, cand am terminat de rasfoit reviste si amintiri am hotarat sa fim productivi si sa efectuam o repetitie nocturna: 03:10 Tocmai am finalizat o repetitie nocturna. Paula cica s-a plictsit de campanie. Ar fi un moment bun sa ne gasim locuri de dormit.

Spre dimineata insa insumand orele de somn ale tuturor cinci nu depaseam cu mult 5 ore. Concluzia: N-am dormit mai nimic. Suntem rupti. Groaznice 8 ore.

Dupa o prea racoritoare plimbare prin ploaie am ajuns si la locatie. Aici am aflat ca interviurile s-au decalat putin… cu 40 de minute. Aparent mici probleme cu traficul pentru unul din membrii juriului. Totusi, Marius a profitat de acest rastimp pentru a promova conferintele de anul acesta care se anunta a fi super faine. 12:43 E trecut de 12:27 dar inca nu am intrat. Un mic delay datorat traficului;-). Marius ne promite conferinte faine. Yey!

Aproape o ora mai tarziu ieseam dupa ce ne-am prezentat campania in fata juriului. Eram putin speriati, consternati, dezorientati dar in acelasi timp multumiti ca am zis tot ce am avut de zis: Tocmai am iesit. Nu stim dak am schimbat atitudini dar sigur am obtinut niste zambete. Sa fie de bine?

Desi in randul nostru se facea simtita tentatia de a mai ramane in zona interviurilor, de a mai interactiona, de a mai culege impresii… simteam incet incet cum timpul nu mai are rabdare. Mai ales pentru 3 dintre noi care trebuia sa prinda IC-ul catre Timisoara. Asa ca am tehnoredactat rapid o delegatie pentru a obtine decontarile aferente de la UVT. Din pacate actul, desi cu ajutorul doamnei Roxana (am retinut doar prenumele, mii de scuze) a iesit foarte frumos, destinul a facut sa se piarda in goana dupa tren. Pentru ca, da… trenul deja pornise cand eu si Alexandra alergam in disperare spre el. Multumim domnului ce “conductor” ce l-a rugat pe mecanic sa ne astepte si pe noi. 15:40 Teribil! Am urcat in tren pe masura ce acesta deja pornea din gara! Ce inseamna 40 min decalaj. Ne-am suparat! (Am gresit ora, il s’agisait de 15:50)

Pe la 19:00 Cosmote ma anunta ca am patruns in granitele telefoniei mobile sarbe si-mi ura sedere placuta in Serbia: Cosmote ne ureaza sedere placuta in Serbia B-)

In jurul orelor 21:00 ne-au lasat balta toate retele de telefonie mobila. Inclusiv cele sarbesti.

Pe la 22:00: In principiu… suntem in finala!!!