Căldura ne ia minţile.

La propriu ? La figurat ? Sa studiem problema.

Sa ne gândim la bătrâneii de se plimba greoi pe străzi gata gata sa pice.
Cine-i pune dom’le sa pornească in expediţii ?

Copiii si nepoţii lor ce urmăresc ? Cine este mai lipsit de minte ? Bătrânelul? El merge la piaţă în ideea că va negocia un preţ bun la cartofi cum numai el ştie. Odraslele? Perfect nevinovate deoarece l-au avertizat pe bătrânel că e căldura mare.

Câte probleme, eşecuri, erori nu se atribuie căldurii? De ce ne plângem oare de căldura când este o scuză atât de des folosita?
Barbatii beau mai multă bere pentru că e cald.
Domnişoarele se pot imbraca mai puţin decent pentru că e cald.
Muncitorii au pretenţii la sporuri pentru ca e cald. Sau, dimpotrivă, îşi permit să lenevească la marginea drumului pentru că e cald.

Violatorii, criminalii ar trebui sa reclame si ei căldura drept motiv pentru acţiunile lor. Pentru că e cald… si căldura ne ia minţile.