Cred in semne

Urmarim mereu tot felul de documentare despre cum unii oameni reusesc sa interpreteze tot felul de experiente extrasenzoriale, sa comunice prin telepatie samd. Cateodata ma simt protagonista unei astfel de emisiuni…

Nu sunt o persoana superstitioasa de felu-mi. Adica, cel putin la nivel constient nu preiau niciodata o superstitie asa cum imi este servita; fie o aliniez principiilor mele, fie o rejectez. De exemplu, pentru mine numarul 13 este un numar norocos iar pisica neagra este aducatoare de noroc. Pacat ca a mea a disparut in urma cu 5 ani :(.

Ideea era ca eu cred in conexiunea dintre oameni. Nu una emotionala, fizica, materiala… nici macar constienta. Mai mult de atat, cred in conexiunea dintre oameni si obiectele apropiate lor. Se prea poate sa fie unul dintre motivele pentru care dau nume obiectelor mele (revin asupra subiectului cu alta ocazie).

Faptul ca cred in acest gen de conexiune ma face sa cred ca pot recepta mesaje sau semne ale bunastarii sau lipsei acesteia din partea anumitor persoane.

Un exemplu cat de cat recent dateaza de prin iarna cand intr-o dimineata m-am trezit cu piciorul scrantit. Fara nicio explicatie deoarece nu-l accidentasem iar in seara dinainte nu am avut probleme. M-am gandit pe moment ca i s-ar fi intamplat ceva Alexandrei care era pe munte de cateva zile si schia in prostie. Mi-a confirmat a doua zi ca se lovise la picior (opus celui care ma durea pe mine) in timp ce schia. Coincidenta sau nu, nu stiu.

De la ce a pornit acest post? Ieri dimineata mi-am gasit un cercel rupt in doua. Il lasasem de cu seara pe birou. Faptul ca s-a rupt nu prea are explicatie. Perechea lui nu se afla la mine ci a ramas la o persoana apropiata. Imediat mi-am inchipuit ca s-a intamplat ceva cu respectiva persoana si am incercat sa dau de ea. Abia ieri seara cand am aflat ca totul e ok, m-am calmat.

Da, stiu poate ca a fost o alarma falsa sau poate ca celalalt cercel chiar s-a rupt si el. Eu nu am putut sa nu interpretez cumva intamplarea.