De cand ma tot plang eu ca dragului nostru oras ii lipseste ceva esential pentru a fi cu adevarat un oras cu care sa ne mandrim indiferent ce ar zice unii si altii: o identitate. Este importanta o astfel de identitate? Eu zic ca da. Intr-o era a concurenteti intre orase si state,, a uniformizarii, cand toate seamana cu toate si cu nimic, cand traim in acel asa zis “Sat global”, atat orase cat si tari trebuie sa-si puna problema identitatii daca nu vor sa fie inghitite in gaura a globalizarii.

M-am plans de lipsa acestei identitati aici, cand o leapsa ma provoca sa schimb ceva la administratia locala. Spuneam atunci ca lipsa brand identity-ului timisorean se face simtita atunci cand in loc de “unde” se pune intrebarea “ce”. Ce este Timisoara? Ce este reprezentativ pentru Timisoara? Ce atribute si valori are Timisoara ca brand? Aceste intrebari, pe mine personal, ma pun putin in dificultate.

Nu m-am putut abtine sa admir cat de puternic este brand identity-ul orasului Sibiu. Orasul acela freamata a brand identity (dupa cum spuneam aici si aici). Dar de ce oare? Pentru ca administratia locala ia masuri in aceasta privinta.

Proiectul Branding Timisoara isi propune sa ia aceleasi masuri (sau altele relevente contextului) pentru citadela noastra. Aceasta initiativa nu pot decat sa o laud si sa sper ca va fi reusita.

Si daca tot veni vorba, am primit si o leapsa. Trebuie sa identific 3 simboluri ale Timisoarei si sa pasez mai departe provocarea altor doi/trei bloggeri.

Tin sa precizez ca nu cred ca simbolurile definesc un brand. Fie el de oras. Dar, e adevarat ca anumite simboluri pot fi ambasadori ai unui brand, asemeni oamenilor.

Ce as categorisi deci, drept simbol al Timisoarei?
Ar fi o data insasi timisorenii. Timisorenii care sunt mandrii de ei, de conditiile de care se bucura, de spiritul occidental ce pluteste in aerul urbei. Ii apreciez pentru spiritul lor revolutionar (si nu fac neaparat referire la ’89 ci la viata de zi cu zi), pentru ospitalitatea lor, pentru batraneii aceia simpatici ce ne-ar povesti toata viata lor chiar de ne-ar plictisi de moarte, pentru graiul banatenesc ce-l cunosc prea putin si altele asemeni.

Ar mai fi pe urma multiculturalitatea. Stie toata lumea ca avem teatru de stat in 3 limbi, grupari religioasa cat cuprinde, iar multitudinea natiilor ce trec sau salasuiesc in Timisoara imi da uneori senzatie ca undeva, la iesire din oras, se ascunde un litoral pe unde poposesc toti. Intamplarea face sa fi crescut intr-un cartier ce a fost infiintat de maghiari si ai caror locuitori, inainte de revolutie, erau in majoritate maghiari si nemti. Desi acum a crescut simtit numarul romanilor, pot sustine ca am crescut cu multiculturalitatea in cartier.

Pe de alta parte, Timisoara se remarca prin contributiile altora. Turci, austro-ungari, habsburgi, nemti, sarbi… toti si-au pus amprenta asupra acestui oras. Poate ca nu este cel mai pozitiv aspect dar depinde de noi cum il exploatam.

Hm… Pana nu ma intind prea mult, as fi curioasa ce simboluri ar insira Alex si Ama (care este undeva la intretaierea intre timisorean si non-timisorean).