Ultima noapte

Din nou este o ora mult prea tarzie pentru a putea macar indrazni sa sustin ca creierul meu este in stare de functionare. El, ca orice organ ce se respecta, se pregateste de somn de pe la 23:00.

Dar eu insist. Insist in ideea ca poate reusesc sa-mi pun la punct inca din seara aceasta prezentarea ce ma va “asista” maine cand imi sustin licenta.

Cam asa s-au desfasurat toata noptile din aceasta ultima sesiune. In fiecare seara, revenind de la serviciu, imi propuneam sa nu dorm in noaptea respectiva in ideea ca voi invata pana dimineata. De fiecare data, ma biruia somnul in jur de 3 am.

Desi nu mi s-a intamplat niciodata sa ma prezint la un examen fara a parcurge materia, traiesc cu senzatia ca dupa 3 ani de zile eu nu am cunoscut viata de student. Nu am pierdut nicio noapte invatand pana dimineata! Fiecare tentativa s-a lovit de oboseala mea, care invingea mereu.

Maine imi sustin licenta. Si… am un stres de nu-l pot descrie. Si culmea e ca nu are legatura directa cu prezentarea in sine, ci se datoreaza conjuncturii si multiplelor variabile lipsa.

Este ultima noapte de student. Urmeaza sa fiu masterand si alte alea, dar cu studentia am cam incheiat-o. Si cu aceasta ocazie s-a dus si ultima mea sansa la o noapte nedormita. Mi-e somn. Termin dimineata.