Despre miting, suporteri si violet

Dupa ce am imbucat ceva pe la 19:02 minute am ajuns in Piata Operei. Urma sa se desfasoare mitingul suporterilor Poli Timisoara. M-am intalnit cu vara-mea ce-si flutura deja fularul.

Am citit prin presa ca numarul celor prezenti la miting a ajuns la 10.000. Nu pot estima deoarece stateam undeva prin fata si nu vedeam pana unde se intinde multimea. Un singur gand ma perturba: oare cei ce vad si chiar si cei ce s-au alaturat… stiu pentru ce se afla acolo? Rasfoind presa de astazi mi-am dat seama ca multi au limitat protestul la depunctarea echipei. Putini au inteles adevarata durere a timisorenilor: furtul numelui, palmaresului, culorilor.

Am zarit in treacat suporteri resiteni, aradeni in culorile echipei lor. Prezenta, si implicit fair-play-ul lor m-a emotionat. Daca fotbalul e mai presus de rivalitati, de ce nu poate fi mai presus de interese?

Toti vorbitorii au asemanat initiativa suporterilor cu revolutia din 1989. Au spus cuvinte frumoase, i-au incurajat pe cei prezenti sa nu renunte cat timp mai exista speranta schimbarii.

Suporterilor li s-a cerut ca timp de 3 zile sa arboreze, respectiv sa poarte orice articol cu insemnele echipei iar marti la orele 19:30 sa revina imbracati in tricouri albe in piata Operei (Victoriei) pentru un nou miting autorizat. Din pacate voi fi la job dar sunt convinsa ca Timisoara va reusi sa devina o pata alba de pe fata intunecata a fotbalului.

dsc00218

dsc00216

Cuvinte cheie ale mitingului ar fi: autorizat, organizat, legal, decent comportamental, relativ decent verbal, pasiune, violet, Poli. Ceea ce multi nu inteleg este ca un miting nu echivaleaza cu o revolta ci cu un protest organizat. Nu mi-a placut nicio secunda asocierea cu o revolta, notiune ce implica o oarecare anarhie.