Trebuie sa ma invat minte… o data pentru totdeauna. In Romania, suprizele se tin lant si nu sunt niciodata placute.

In urma cu trei saptamani ma agitam in stanga si in dreapta pe la lumea din jur si dimprejur incercand sa-i lamuresc cum ca este important sa voteze, pentru ca nu e cazul sa lasam pensionarii si bugetarii sa aleaga pentru noi. Motivul? Cel clasic. Desi nu aveam cu cine vota, stiam ca am impotriva cui vota. Si s-a votat. Echitabil as zice eu.

Saptamana aceasta, insa, am simtit din nou cum politica este un joc unde fair-play-ul lipseste cu desavarsire iar interesele sunt cele care dicteaza actiunile. Si nu este vorba de interesele poporului.

Au venit pe rand: alianta PDL cu PSD, numirea lui Stolojon prim-ministru, demisia acestuia, numirea lui Boc prim-ministru… iar cireasa de pe tort: programul de guvernare al coalitiei de PD-L-PSD.

Printre altele, acest program contine downgrade-ul (ca nu-l pot numi altfel) inapoi la cota de impozitare progresiva. Acea cota al carei scop este sa ia de la bogati si sa dea la saraci. Iar pe cei din clasa de mijloc… sa-i elimine pentru ca sunt de prisos. Cel putin eu asa vad problema. Cu ce si pe cine deranja oare cota unica?

PS: Nu-mi plac subiectele politice, dar cand ceva ma afecteaza in mod direct, nu ma pot abtine sa-mi exprim frustrarile…