Nu sunt o prietena a sarbatorilor. Orice gen de sarbatori.  Din pacate, mi se trage din copilarie deoarece in sanul familiei in care am crescut sarbatorile erau orice altceva decat prilej de bucurii, apropriere si momente speciale.

Asa se face ca mi-am dezvoltat o atitudine pragmatica fata de sarbatori, am refuzat sa ma las acaparata de falsul sarbatorilor si  de regalul comercial ce se desfasoara in paralel cu acestea… De cele mai multe ori nici nu achizitionez cadouri (nici macar pentru mine insumi) in aceasta perioada. Pentru ca ma tem sa nu fie goale, simple ambalaje fara o  semnificatie reala.

Ca sa nu ma dezmint, sarbatorile acestea mi le-am petrecut la job unde am incercat sa ma ingrop in munca dar m-am lovit de “spiritul sarbatorilor” care impiedica restul lumii sa faca mai mult decat necesar.

Dar am mai facut ceva. Dupa job, m-am uitat la televizor. Si am fost inundata de filme cu tema Craciunului care de care mai siropoase si mai dramatice. Filme care au ajuns sa ma faca sa regret faptul ca nu cred, ca nu am crezut niciodata. Am ajuns sa ma intreb de ce nu exista Mos Craciun? De ce el este doar o inventie comerciala?

Iar faptul ca in ajun a nins iar in dimineata zilei de Craciun (la 6 AM chiar) am vazut zapada pe geam… m-a lasat fara replica. Eu ma asteptam sa avem parte de inca un Craciun fad, fara zapada, fara puritatea pe care o reprezinta albul zapezii. Dar nu a fost asa. A nins si nu am putut decat sa ma intreb: “De ce fix acum?”

Pentru simplul fapt ca acest Craciun m-a pus pe ganduri, a fost un Craciun deosebit.

Sarbatori de vis, deci!