Nu-i asa ca va enerveaza la culme sa-i auziti pe politicieni, vedete, prezentatori de emisiuni, vorbitori la conferinte… si uneori chiar si pe cei de langa voi bolborosind niste fraze lipsite de vlaga si statornicie, precedate mereu de cate un “ăăă”.

Pai, cred si eu! De obicei de astepti de la o persoana publica sa-si stie bine poezia si sa iti demonstreze ca crede in ceea ce spune. Chiar si in cazul celor apropiati, prea multe ăăă-uri sunt semne de nesiguranta, de ezitare si reusesc sa ne faca sa ne indoim de cele spuse de interlocutorii nostrii.

Dar v-ati folosit vreodata de aceste ăăă-uri in comunicare? Eu am realizat ca le folosesc tocmai in momente cand as vrea sa par nesigura pe mine, pierduta, neajutorata, ezitanta pentru a ma ajuta sa obtin bunavointa oamenilor.

Un exemplu elocvent este comunicarea cu taximetristii. Daca sunteti cat de cat familiarizati cu specia atunci stiti ca nu le convine de nicio culoare sa se deplaseze pentru curse scurte. Cu atat mai putin la periferia orasului (cazul meu).  Dar, pe de alta parte este iarna, este frig – prea frig pentru a ma deplasa cu Hippie, este noroi… si acestea fiind spuse este evidenta dependenta mea de ei.

Experiente trecute m-au facut sa plec capul in fata lor si sa-mi inchid orgoliul intr-o sticluta cand depinde de ei. Aici intervin ăăă-urile.

Un “ăăă” se cere inainte de precizarea destinatiei. Asa, cu toate ca destinatie este relativ aproape iar cursa este scurta, eu sunt neajutorata si deci nu ma poate cobora din masina, nu?

Tot de ăăă-uri ma folosesc si atunci cand, pe langa faptul ca cursa este oricum scurta, sugerez soferului rute care sa o faca si mai scurte: “Ăăă, nu mai bine o luam pe acolo, ca sa evitam semaforul?” Nu-i convine neaparat, dar se gandeste ca m-oi fi grabind si cum oricum sunt asa neajutorata… treaca mearga de la el.

Un alt “ăăă” se cuvine si atunci cand realizez ca am doar bancnote de 100 RON si am trecut cam de toate punctele unde s-ar putea marunti banii: “Ăăă, aveti cumva sa dati rest la un milion?” In gandul lui, probabil: “Da’ bine domnisoara ca dupa ce ca m-am deplasat pentru asa o cursa mai trebuie sa-ti dau tie si tot ce am incasat azi ca tu nu te-ai gandit sa intrebi din timp.” Dar ce mai poate sa faca decat sa aduna toata hartia de care dispune, pentru a-mi incropi mie un rest. Ca doar sunt asa pierduta si neajutorata…

Bineinteles, fereasca pe orisicare sa faca gesturi atunci cand cursa se incadreaza in limitele bunului simt! Atunci sunt pe teren stabil iar ăăă-urile nu vor salva niciun taximetrist.