Aventuri paralele cu partia 1
Am revenit de 2 zile din Serbia si desi taskurile ce ma asteptau cumintele acasa m-au invadat fara mila, trebuie sa-mi iau un scurt ragaz si sa va povestesc cum a fost la munte.
Inainte de toate, ca sa nu fiu gresit inteleasa, trebuie sa precizez ca statiunea Kopoanik este pusa la punct, arata foarte bine iar impatimitii de partie nu ar avea de ce sa se planga. Se putea alege intre 22 de partii - nu stiu daca avem atatea in toata Romania. Telescaune, teleschiuri si tele… inca ceva, erau din plin.
In fine… in 31 m-am incumetat si eu sa ma sui pe partie, legata la picioara de o placa de snowboard ce o inchiriasem din statiune. Atasamentul dintre mine si aceasta placa nu doar ca nu s-a intamplat dar cred ca nici nu ne era data sa ne imprietenim. De ce? Pentru ca o data ajunsa pe partie primul lucru ce l-am facut a fost, evident, sa pic. Si de vreme ce nu m-am putut ridica cu placa atasata picioarelor mele, am considerat ca nu-mi ramane decat sa o dezleg ca sa pot face si eu doi pasi. M-am dezlegat deci dar eu nu am apucat sa fac niciun pas pe cand placa deja era la vreo 15m distanta de mine. Si se tot ducea. Pana m-am ridicat, nici nu se mai vedea… Am pornit la pas in incercarea de a o gasi dar fara sorti de izbanda… din varf de munte pana la baza, nici urma de placa.
Dupa ce au mai cautat si altii vreo ora in urma mea, am hotarat ca ar fi cazul sa ma adresez autoritatilor. M-am dus la sectia de politie din statiune, le-am zis ce am patit (am gasit un politist mai tanar vorbitor de engleza care a facut pe translatorul) si mi s-a zis ca daca revin cu actele voi primi un document care sa ateste faptul ca am raportat pierderea.
Cei de la serviciul de inchirieri, tinand cont de faptul ca deja fusesem la politie, m-au rugat, de asemenea, sa revin a doua zi cu actele mele si cu documentul promis de politie.
Daca la sfarsitul acelei zile parea ca sunt sanse sa-mi rezolv problemele, a doua zi parca totul s-a intors pe dos. La politie m-au informat ca trebuie sa platesc o taxa la posta pentru a primi documentul in cauza. Ok, doar ca posta era inchisa fiind 1 ianuarie. Am incercat si la singura banca din statiune dar acestia nu efectuau transferuri din acelasi motiv. Ma intorc la politie cu speranta ca se poate totusi gasi o solutie. Cand colo, sictiriti de insistentele mele, acestia mi-au sugerat sa plec pur si simplu din statiune, fara a mai trece pe la serviciul de inchiriei.
Da… eu una am ramas masca.









5 comments
Permalink1
Vai Ade..dar tu pe unde mergi tot patesti de astea.
Cins stie..cand o sa ne vizitezi la Bucureti poate o sa ne plimbam cu tine pe la sectiile de politie. :)))
Permalink2
Pacat, cred ca ai fi invatat sa te dai cu placa. E chiar super si usor de manevrat dupa cateva incercari.
Permalink3
Nu zic ca niciodata nu o sa ma sui pe o placa, da’ nici nu ma grabesc.
Permalink4
@Paula: Da, eu atrag ghinioanele. Sau ele trag la mine. Oricum nu-i de bine.
@Adi: Asa mi s-a zis si mie, de aceea am indraznit sa incerc.
@Tomata: Las’ ca nici cu schiurile nu mi-e rusine…
Permalink5
Astea au fost blestemele mele.. ca eu am facut revelu` tot la sarbi dar mi-am luat tzeapa.. ca cele 4 stele au fost de fapt 2 trase de colturi :))