Internetul – sursa de informare?

Am avut saptamana aceasta o prezentare la master. Tema prezentarii a fost notorietatea brandurilor dar in momentul in care am pomenit despre notorietatea online s-a declansat o discutie cel putin neasteptata.

Spuneam ceva de genul cum ca nu putem vorbi de notorietate fara a ne uita si la ce se intampla in mediul online deoarece acesta le ofera brandurilor o varietate de posibilitati si oportunitati de obtinere si mentinere a notorietatii. Prezint deci rezultatele unui studiu cu privire la cele mai populare branduri in mediul online, la categoria  notorietate spontana.

Dar d. profesor zice ca el nu a vazut niciodata o reclama la Coca-Cola, primul brand din top, cand se afla pe internet.

Atunci, eu ma precipit sa-i confirm faptul ca pe internet nu se face doar publicitate prin bannere, pop-up-uri, PPC… ca nu este absolut necesar ca un brand sa vina la el printr-o forma sau alta de publicitate (avand in vedere faptul ca nu se afla in target) dar exista retele sociale, bloguri, jocuri online, grupuri de discutii unde se afla publicul tinta al acestor branduri si unde, prin urmare, se regasesc si brandurile in cauza.

Nici nu reusesc sa-mi termin ideea ca imi sare lumea in cap. Nu… ca pe net intri ca sa te informezi si eventual ca sa-ti citesti mailul. Nu ca sa cauti branduri. Singurul mod in care aceste branduri pot ajunge la tine este prin publicitate iar publicitatea online nu este indeajuns pentru a aduce notorietate unui brand.

Eu: Bineinteles ca nu este de ajuns. Marketingul online vine in completarea marketingului offline – asta o stim cu totii.

Si ma intreaba o colega: Voi, de exemplu pentru aceasta prezentare v-ati documentat doar din carti? Raspunsul nostru (faceam echipa cu Alexandra), destul de sec de altfel a fost ca da, mai putin studiile care intr-adevar au fost luate de pe internet.

Oh, Evrika… deci de pe internet de informezi… ce atata tevatura?- ar fi fost concluzia generala.

Pai da, te informezi… dar nu numai. In final, deoarece nu am dorit ca discutia sa continue la nesfarsit, am cerut permisiunea de a trece mai departe…

Dar am ramas cu un gust amar in urma acestor interventii. Daca profesorul meu si colegii mei cred ca internetul este doar o sursa de informare… sa insemne acest lucru ca eu gandesc anormal? Faptul ca eu, cand sunt online, imi pierd timpul cu nasul in reader, pe bloguri, pe twitter si pe alte platforme face din mine o ciudata? Gresesc cand consider internetul mai mult decat un mediu de comunicare?

De ce este atat de usor sa admiti ca mass-media traditionala are functiile de informare, formare si divertisment dar cand vine vorba de internet, intervine scepticismul unora?

Din timpul petrecut online eu estimez ca mai putin de 40% este pentru a ma informa iar restul pentru a-mi satisface diverse placeri (care la randul lor pot consta in informatii). Voi cum stati?