Imi propusesem initial sa fac un scurt rezumat al fiecarei zile petrecute in Barcelona. Dar zilele au devenit tot mai lungi si mai pline, peripetiile mai interesante, ratacirile mai emotionante.

Am revenit acasa de 2 zile dar inca nu am reusit sa fac rezumatele nici retrospectiv. Asta si pentru ca ajunsa acasa m-am lovit de crunta realitate a faptul ca urma a doua zi (adica astazi) sa ma prezint pentru a sustine (din nou) examenul teoretic pentru obtinerea permisului de conducere.

Momentul era cu atat mai de groaza constienta fiind de faptul ca nu apucasem inca sa recapitulez integral materia, in Barcelona nici nu m-am apropiat de ea iar acum aveam mai putin de 16 ore pentru a recupera timpul pierdut.

Dupa ce am citit pana pe la 02:00 AM azi noapte si m-am trezit la 07:30 pentru a mai citi si azi dimineata m-am indreptat alene pe la 11:00 AM la locul faptei.

Simteam ca locul meu nu este acolo. Conform planurilor mele anterioare aceasta prezentare ar fi urmat sa se finalizeze cu trecerea examenului. Uram faptul ca intre timp m-am abatut de la planuri.

Nici nu m-am dat seama cum am gresit la doua intrebari. Mereu ma grabesc sa raspund la intrebari si abia ce trec de primele 10 ma calmez si incep sa le analizez mai cu atentie. Asa se face ca in urmatorul calup de 10 intrebari am gresit una singura.

Am ajuns la momentul in care aveam 21 de raspunsuri corecte si doua intrebari ramase. Si… la intrebarea imediat urmatoare am raspuns… corect. Iar ultima… nici nu m-a mai interesat – imi batea inima prea tare si trebuie sa o menajez.