Big Blogger

Şi dacă tot vorbeam de şcoala (a se citi cursuri) astăzi, în cadrul unui curs despre publicitate şi relaţii publice online, am vorbit despre bloguri. Nu a fost prima dată, de-a lungul semestrului subiectul a fost abordat de mai multe ori dar de data aceasta discuţia a luat o turnură mai puţin academică.

O colegă s-a întrebat oare până cand se va mai permite bloggerilor să scrie despre orice şi daca este normal ca aceştia să scrie despre orice, fără nicio tematică specifică, fără să li se atragă în niciun fel atenţia. Răspunsul logic ar fi fost că blogurile se filtrează prin cititori şi dacă conţinutul unui blog este absolut irelevant pentru toată lumea, atunci acesta nu va fi citit. Dacă este relevant pentru 5 persoane, atunci doar acele 5 persoane îl vor citi.

Nici nu am enunţat bine această axiomă că un alt coleg vine cu soluţia salvatoare: înfiinţarea unei asociaţii naţionale de gestionare şi investigare a blogurilor. De fapt, stai, de ce să ne oprim aici? Am putea purcede la naţionalizarea blogurilor. Ceva de genul: blogul meu să ajungă să fie blogul nu ştiu cărei instituţii. Iar dacă insist, aş putea să mă angajez la respectiva instituţie şi să scriu despre un număr limitat de subiecte, limitarea fiind impusă.

Bloggerii au devenit brusc nişte personaje ameninţătoare care scriu despre ce şi cine vor, fără limite, care trebuiau oprite cu orice preţ.

Fiind singura persoană cu blog din sală, în momentul în care am început să tastez, am fost acuzată de profesor că de fapt informez membrii vreunei asociaţii bloggeristice.  Cei prezenţi se temeau deja că urma să dea buzna peste noi mascaţii cu îmbrăcăminte neagră şi cu un B mare pe piept.

De asemenea, acronimul FBI a fost deconspirat de către colegul deja menţionat. De fapt vine de la Federal Blogger Investigators.

Şi nu a durat mult până să ajungem la celebrul 1984 (filmul, nu cartea - aparent, noi nu citim). În acest context, locul Big Brother-ului a fost luat de Big Blogger - Big Blogger is blogging (about) you.  Domnilor, domnişoarelor şi doamnelor bloggeri(-ţe), vă recunoaşteţi?

O altă colegă a spus, însă, ceva foarte drăguţ: Blogul este ca un animal. Dacă nu-l hrăneşti, moare. Aici m-am simţit direct vizată, deoarece blogul meu a stat f ără hrană vreo trei săptămâni.

Oricum, îmi pare rău că nu am putut face live blogging; cu fiecare notiţă ce o luam, nu făceam decât să confirm teoria Big Bloggerului. :P

Later edit: Observ faptul că multe persoane nu au reuşit să prindă ironia discuţiilor desfăsurate în cadrul cursului amintit mai sus. Acest post era strâns legat de cel anterior care înşira motivele pentru care mă duc la cursuri şi exemplifica modul în care cursurile şi ambianţa din cadrul acestora reuşesc să mă binedispună. Am precizat la începutul postării ca discuţiile au luat o turnură mai puţin didactică (mai pe româneşte: făceam “mişto”) şi speram să se înţeleagă că nu toate discuţiile se desfăsoară sub forma aceasta. Thanks!