De ce merg la cursuri?
Astăzi am participat la ultimul curs+seminar din acest an universitar. După cum ar trebui deja să ştiţi sunt o ‘control freak’, ceea ce înseamnă că am ţinut o evidenţă a cursurilor şi seminariilor la care am participat, a celor ce nu s-au ţinut şi a celor de la care am fost nevoită să lipsesc. Uitându-mă peste această evidenţă, am constatat că, în semestrul ce tocmai se încheie, am fost prezentă la aproximativ 85% din cursurile ce s-au ţinut.
Dintotdeauna am considerat facultatea un ‘mâncător de timp’ şi de energie şi de cele mai multe ori, în combinaţie cu jobul şi alte proiecte ajungea să mă exaspereze. Am sperat ca la master să fie altfel. Şi sunt aproape mulţumită.
Ştiu că există un nivel foarte mare de neîncredere în sistemul educaţional românesc. Sunt una dintre primele persoane care subscrie pe lista nemulţumiţilor, dacă mi se oferă ocazia. Este chiar motivul pentru care încerc să-mi extind studiile peste hotare, ca să mai experimentez şi alte sisteme, mai bine închegate.
Şi totuşi de ce m-am agitat atât cu prezenţa la cursuri?În primul rând din cauza principiilor mele. Deşi sunt şanse destul de mari ca chiar şi colegii pe care nu i-am văzut mai deloc pe la cursuri să se aleagă cu aceeaşi diplomă ca şi mine la finalul acestei experienţe, eu vreau să pot spune că am meritat-o dar şi că m-am ales cu mai mult de atât. Nu mi se pare normal să plătesc pentru o bucată de hârtie. Pentru mine, să mă aleg doar cu o diplomă ar insemna ROI egal cu zero.
Apoi mai este networking-ul. În facultate nu le-am prea acordat atenţie colegilor mei şi am ajuns să regret acest lucru. Unul dintre motive se prea poate să fi fost faptul ca domeniul meu de interes nu prea coincidea cu cel al colegilor. La master am descoperit că am colegi interesanţi cu care pot discuta teme de interes comun.
De asemenea, majoritatea profesorilor fac eforturi pentru a ne fi si tutori, nu doar profesori. Astfel cursurile sunt de fapt lungi discuţii despre realităţi ale domeniului ce ne interesează şi ne-a adunat pe toţi acolo (în cazul nostru marketing). De multe ori, profesorii ajung să fie moderatorii discuţiilor ce le purtăm între noi. Un alt detaliu important este faptul că aceste ‘întâlniri’ se desfăşoară între cei cu adevărat interesaţi (ceilalţi apar abia în preajma sesiunii), ceea ce face ca discuţiile să scoată la iveală probleme pertinente si valide.
Iar din toate cele mai de sus rezultă un lucru important: deşi nu aflu neapărat informaţii noi, de primă mână sau care nu le-aş putea afla din alte surse, la cursuri asimilez informaţii (de orice natură) într-un mod plăcut.
Deşi este extrem de obositor să adaug încă 3 ore zilnic la 8 ore de job, eu zic că merită.



3 comments
Permalink • 1
Si in timpul facultatii, profii predau plictisiti, ideea ii sa mergem noi la ei sa aflam mai multe. If there’s no passion, there’s no education.
Keep walking
Permalink • 2
desi procentajul prezentelor mele la scoala este mai mic decat al tau, sunt de aceeasi parere cu tine și ma bucur ca am ales bine programul de master!
Permalink • 3
@dAImon: Da, ai dreptate. Normal ca in timpul facultatii mi-am stabilit niste baze. Dar plictiseala lor mi s-a transmis si mie de cateva ori, ceea ce a facut ca prezenta mea sa nu fie asa exemplara.
M-am multumit sa fiu cu 10% peste medie.
Ai observat diacriticele?
@Alexandra: Ma bucur ca suntem de acord.