Unicele momente în care regret că nu dețin permis de conducere sunt acelea în care mă regăsesc într-un taxi condus de câte un șofer… dubitabil. Din punct de vedere moral, profesional, educațional și orice alte aspecte s-ar mai potrivi.

Când zic că mă apuc de taximetrie nu mă refer neapărat că m-aș face șofer de taxi, deși de multe ori la câte indicații mă văd obligată să dau unora, mă simt capabilă și de aceasta. Mă refer, de fapt, că m-aș apuca să mai elimin dintre specimenele descrise mai sus. Sau, cum ziceam pe twitter: m-aș face criminal în serie, victimele fiind taximetriștii.

Ce mă enervează cel și cel mai tare la taximetriști?

• În fruntea listei, fără doar și poate, se regăsește faptul că preiau comenzi în zone cu care nu sunt familiarizați. Dacă o comandă le sună bine (distanță mare, bani frumoși) se aruncă la comandă, dau un timp estimat din burtă și purced să facă bani. Nu contează că tu te grăbești și ți-ai foarte dori ca el să ajungă în cele 4 minute standard sau în cele 6 minute anunțate de el. Vine după vreo 10 minute și încă un apel la dispecerat, fără să sufle măcar o vorbă despre motivul întârziere. Scuzele nu se poartă de fel, în rândul acestor practicanți. E ok, însă, pentru că am aflat deja de la dispeceră că se pierduse… Să fim înțeleși, nu stau în zonă centrală, nu mă aștept ca toata lumea să știe de cartierul meu și cum să se preumble prin el. Mă aștept doar să nu se aventureze în expediții noi pe timpul și pe răbdarea mea.

• Un alt aspect foarte deranjant este faptul că nu întreabă dacă nu cunosc adresa. Presupun mereu ca ei ştiu mai bine. Le spui adresa, ei nu zic absolut nimic, demarează și pornesc la drum. De obicei, există cel puțin 2 variante prin care poți ajunge la un punct. Dar când aceste două variante sunt lăsate în urmă urmează întrebarea: – (Pe) Unde mergem? – Ah, păi nu acolo (aici vine destinația presupusă de ei) vreți? – Nu, eu acolo (destinația dorită) vreau, care este pe lângă X (repere suplimentare). – Ah, bine atunci!
• O subcategorie la „ei știu mai bine” sunt cazurile când în ciuda indicațiilor primite, ei ar merge totuși pe drumul deja știut de ei. – Mergem înainte. – Păi nu întoarcem? – Nu! – Facem dreapta aici.  – Păi nu mergem la stânga? – Nu!
• Drumul cel mai scurt / rapid este o utopie pentru ei. Și ce dacă știm cu toții că pe o anumiă stradă semafoarele sunt prost sincronizate și orice ai face prinzi roșu la ambele? Pe acolo mergem, că e rezervat autobuzelor, riveranilor și… taxi-urilor!
  Nu ştiu voi dar eu în 90% din cazurile când mă regăsesc într-un taxi, mă grabesc. Iar taximetriştii par sa nu înţeleagă acest aspect al jobului lor. Nu zic sa intre in ilegalitate forțând limitele ci să optimizeze traseul, viteza etc. Și in niciun caz sa nu mă intrebe: - Vreţi sa ajungeți mai repede sau să facem o plimbare? Chiar mi s-a întâmplat!

• Vorbesc la telefon (pe întreaga durată a cursei) și nu aud / sunt atenţi la indicații. Eu înțeleg nevoia de comunicare a oamenilor, mai mult ca oricine. Dar când ai client, poți face o pauză din a povesti ce fain a fost la ștrand, sau pe unde te vezi mai încolo cu colegii la o cafea.
• Își aprind țigara la 2 secunde după ce te-ai urcat în mașină. Mai grav este că în cele mai multe cazuri, nici nu se obosesc să întrebe dacă e ok să-și aprindă o țigară. Din nou, oricât de anti-fumat aș fi, înțeleg că este o necesitate… dar până să mă urc în mașină ce a păzit? Și cum să nu întrebi clientul dacă îl deranjează sau nu fumul?

Pentru că nu sunt singura iritată de comportamentul taximetriștilor am cerut și input-ul unei prietene pe care o știu cel puțin la fel de revoltată ca și mine. La lista mea a adăugat:

• Folosirea per tu-ului atunci când ea inițiază discuția cu dumneavostră.
• Atunci când ocolesc fără să fie necesar.
• Întreabă pe unde mergem (în cazul unui traseu evident).
• Când vin peste drum, în loc de adresă.
• Te lasă la un colț, în loc de destinație.

Și sigur mai aveți și voi, una alta, de adăugat.