*scrisesem Albei Iulia, inițial, în titlu. Pun aici, să se vadă de câtă ignoranță pot da dovadă!

De fapt, chiar asta am făcut astăzi și a meritat fiecare moment. Dar, să începem cu începutul.

De cu seară, când am ajuns în Alba Iulia, am exclamat oarecum dezamăgită: „Ce, am ajuns în Alba? Atât e? Mă simt de parcă aș fi într-un orășel.”. Auzisem multe despre Alba, o asociam cu evenimente importante ale istoriei noastre și cumva mă așteptam să văd măreție din prima secundă.
De trezit, m-am trezit cu un mare sentiment de vinovăție, după cum am precizat și pe Facebook. Nu datorită faptului că aș fi apreciat greșit Alba Iulia ci pentru că în noaptea precedentă am am comis cel mai mare păcat posibil: am mâncat jumătate de pizza.

Inițial, dezamăgirea mea a fost hrănită și de interacțiunile nu tocmai fericite cu personalul horeca. La hotel mi s-a aruncat plicul de ceai. La pub am fost întoarsă din drumul spre baie deoarece nu s-a prins don’șoara că sunt (viitor) client.
Asta a doua s-a întâmplat la Pub13 unde ne-am întâlnit cu primarul (de la care întreaga echipă a primit niște suveniruri foarte simpatice: cărți frumos ilustrate despre cealaltă capitală), televiziunea și bloggerii Maka si Cucu (mă scuzați dacă am greșit cu abrevierile, mi se par foarte hilare alăturate ). Primarul ne-a aranjat și un tur al Cetății, cu d. Cosmin Suciu, responsabil cu restaurarea acesteia.

Apăi, să vedeți voi, acest tur mi-a schimbat total viziunea și m-a făcut să-mi înghit vorbele scăpate cu o seară înainte. Am aflat, rând pe rând o serie de lucruri incredibile despre cetate, procesul de restaurare și dacă mai adaug și ce am văzut ajung din nou la starea de extaz experimentată în urmă doar cu câteva ore.

Cetatea Alba este de fapt 3 in 1. Sunt părți romane, părți medievale și părți restaurate complet. Eforturile prezente se concentrează asupra revitalizării orașului și a Cetății, a mărturisit d. Suciu.

Întâi și înainte de toate am urmărit schimbul de gardă. Un exercițiu bine pus la punct, cu coregrafie și toate cele, ce are loc de doi ani în cetate.

Vă puteți uita la filmulețul realizat de colegul Răzvan. Am și eu unul ce poate fi văzut pe Facebook. (Nu am cont dedicat pentru upload-uri, na!)

Cetatea Alba Iulia from trafictube on Vimeo.

Turul a început cu hotelul amenajat în interiorul Cetății. Acesta se vrea a fi punct de atracție pentru oaspeți care aspiră să intre în altă lume. Dacă sunteți interesați căutați Hotel Medieval – Drumul Celor 3 Fortificații.
Pe măsură ce pătrundeam în spațiul rezervat acestui scop am realizat că s-au păstrat foarte multe lucruri valoaroase în această cetate. Consider impresionante eforturile de a păstra și reconstrui, acolo unde este cazul, istoria. Aceste eforturi își pot găsi explicația și în faptul că Cetatea Alba Iuliei este renovată de cavalerii templieri.

Dacă Alba mi s-a părut un orășel, am realizat că Cetatea este imensă. 100 hectare. Imagine that! Deja umblasem de vreo 40 de minute când ghidul ne-a zis: Și-acum să vedem cetatea! ) Sunt convinsă că niciunul dintre noi nu credea că putem vizita timp de 4 ore o cetate.

Cum ziceam, am văzut multe lucruri. E greu să le reiau pe toate deoarece nu există metru din cetate care să nu transmită o poveste.

Un aspect interesant este acela cum că redescoperirea cetății este continuă, inclusiv pentru cei care lucrează la restaurarea ei. În dreptul catedralei catolice s-a găsit templul Zeiței Artemis. Este, conform d-lui Stanciu, dovadă a faptului că locul acela se bucură de sacritate de peste 2000 ani. De asemenea, s-a descoperit chiar în fața ei o biserică de 1200 ani. Frapant este faptul că la câțiva metri de relicve răsărea o țeavă de canal. De vreo 100 ani, așa. Toate acestea confirmă spusele carismaticului ghid, de la începutul turului: „Nu poți planta în Alba un morcov fără sa dai de urme romane. ” Aș adăuga că nu este vorba doar de urme romane.

Este remarcabil faptul că pentru clădirea a tot ce am văzut la cetatea Alba s-a creat o coeziune între entități care în mod normal ar fi concurente. A fost nevoie de viziune și un parteneriat public/privat. Astfel, Alba a reușit să devină un caz în care investițiile europene chiar sunt folosite ireproșabil.

Ca idee de final, sunt tot mai invidioasă pe orașele pe nivele din România deoarece au niște vederi superbe. Alba Iulia este un astfel de oraș. De asemenea, o simplă plimbare prin oraș este un exercițiu, în adevăratul sens al cuvântului. Da, recunosc, regret că Timișoara e plată.

Ah, mai trebuie să mulțumesc Alba Iuliei deoarece m-a făcut să mă simt precum o prințesă în momentul în care m-a escortat un membru al gărzii Cetății la baie.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul Taranului Roman.