După o zi petrecută vizitând cetatea Alba Iulia, ultima zi #dinRomania a fost una care a însemnat, din nou, mult condus pentru șoferi.

Din punctul meu de vedere, al unui amator în toată regula când vine vorba de drumuri (nu conduc, merg destul de rar cu mașina la drum lung etc), consider esențiale două aspecte: să am ce vedea și să fie drumul bun. De fiecare dată când părăsesc limitele Timișoarei, chiar dacă merg până într-o citadelă alăturată stau și mă holb pe geam să văd pe lângă ce-om mai trece. Și descopăr, astfel, denumiri de localități haioase, priveliști unice și alte cele.

Când vorbim de drumuri prin munți, miza crește. Mai sunt de luat în considerare și condițiile în care este construit un drum. Transfăgărășanul a reușit să mă impresioneze, clar. Am avut parte de priveliști frumoase și drum foarte bine întreținut. Nu am avut ce să-i reproșez din niciun punct de vedere. Să vă zic și de Transalpina, acum!

Deși mi-ar fi fost mult mai ușor să ajung de la Alba la Timișoara, drumul fiind doar jumătate din cel București-Timișoara, mi-am zis că trebuie neapărat să văd Transalpina. În primul rând pentru că simțeam că am nevoie de termen de comparație pentru Transfăgărășan. Eu am descoperit Transalpina ca fiind un drum în lucru, departe de a fi terminat. Ne-am întâlnit cu grupuri și grupulețe de muncitori ce speteau la drum, am dat în bălți și gropi și am simțit părți din drum ca la ele acasă.

Am aflat, însă, că există persoane ce cunosc drumul Transalpina de pe când nu era mai deloc asfaltat și l-au apreciat chiar mai mult pe atunci.  Acum, fie vorba între noi, cu toate gropile și bălțile, finalitatea unui astfel de drum nu este să fie ușor, ci unde duce. Și unde ne-a dus! Da, este o senzație incredibilă să ști că te afli deasupra norilor. Să respiri același aer cu norii (știu că norii nu respiră, metaforizez și eu ) este îmbătător. Pe măsură ce urcam și lăsam drumul în urma noastră, modul în care se contura forma el însuși o poveste de călătorie.

În momentul în care am trecut pe lângă turme de oi, în plin proces de transhumanță, mi-am dat seama că Transalpina este gazda unui cadru veritabil, românesc. Mai mult nu cred că pot zice la adresa ei!

Ah, aș mai putea zice că am și un filmuleț de pe drum, postat pe profilul de Facebook.

Când am ajuns la Râmnicu Vâlcea m-a bătut gândul să mai fac ceva pentru prima dată în viață: să descoper mersul cu autocarul. Am considerat că fiind vorba de 200 km în minus aș ajunge pe seară acasă. Nu am avut, însă, noroc. Prea multe premiere pentru o săptămână, mai descopăr și altă dată.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Taranului Roman.