Din ce-mi amintesc eu, senzația ce ți-o lasă o urzicătură este una arzătoare, care-ți dă senzația cum că pielea a luat foc și simți nevoia să pui ceva rece ca să nu mai dai insistent peste aceeași zonă din piele până la inflamare. Aproape că regret că atunci când ne-am regăsit la Cetatea Bologa m-am ferit cu succes de maratonul de urzicături ce se desfășura în fața ochilor noștri. Nu de alta, dar măcar aș fi oferit pielii mele întregul regal de senzații ce le putea experimenta într-o zi. Cetatea mică, verde și plină de urzică a fost prima noastră oprire în cea de-a treia zi de Redescoperă România, episodul Transilvania.

La scurt timp de la coborâre au fost colegii mei de la X3 live la FWA TV iar eu i-am ratat deoarece nu aveam parola de la stick-ul ClickNet la mine. Să-mi fie învățătură de minte să mă uit mai atent prin cutii!

A doua oprire a fost Barajul Drăgan de pe /care mărginea lacul artificial cu același nume. Lasând deoparte aspectul arhitectonic, priveliștea împrejmuitoare a fost demnă de un digg.
Mai târziu, în timp ce străbăteam cu viteza adecvată drumului niște  serpentine de mai mare dragul, iar in mașina noastră se auzea Another One bites the Dust, lucrurile au căpătat un alt sens. Noi eram prima mașina, imaginați-vă ce am lăsat în urma noastră!
Ne-am oprit și la o înghețată. Din păcate, nu a ajuns in timp util Cosmina cea responsabilă cu împărțitul înghețatei așa că doritorii și-au lins botul în locul înghețatei.
A urmat o zonă infernală, cel puțin după denumiri. Am trecut prin Valea Iadului, pe lângă râul Iad și am făcut popas la Cascada Iadolina.

Am aflat de la Adi că ne aflam chiar în inima munților Apuseni. „Nu e praf, stranută universul prin plămânii pământului”, zise Augustin referitor la ținerea geamului deschis pentru a pătrunde miresmele florilor din această zonă.

Pe măsură ce ne apropiam de Peștera Urșilor realizam că probabil sunt singurul timișorean ce încă nu a văzut-o.

Am aflat, din conversațiile pe stații, că M-ții Vlădeasa (pe direcția noastră) sunt in stânga muntilor Apuseni și nu sunt Alpii.
Din bâlbâielile ghidului nostru din Peștera Urșilor a reieșit că denumirea se trage de la cei peste 150 de urși captivi. Dovadă pentru a valida povestea au rămas scheletul reconstituit al unuia dintre ei și un urs suspendat de pereții superiori ai peșterii.
Formațiunile din peșteră îmi inspirau imagini din filme horror din anii 50. Stafiile par a fi înghețate într-un moment de groază. Am văzut și o rachetă gata de decolare. Și.. a fost frig rău!

După niște off-road prin Arieșeni, am ajuns și la Peștera Scărișoara cu ale sale multe scări. Am admirat camerele de gheață la 1 grad (cu plus), așa, ca de vară. A fost frig, și mai rău!
După scări, am făcut un popas la Mama Uța să ne mai calmeze lihneala. Ulterior, am adormit până înapoi la Cluj-Napoca și am ratat niște povești pe stație. Da, știu că nu e bun somnul după masă. De povești, însă, parcă îmi pare mai rău.

A fost o zi lungă, cea mai răcoroasă (datorită obiectivelor cu grade puține, nu vremii care a fost din nou superbă) și obositoare de până acum.

Acestea fiind zise, gata pentru ziua 4!

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul Taranului Roman.