În dimineața celei de-a cincea zile de Redescoperă România, am plecat din Sovata cu al ei lac de urși spre tratament. De această dată, urma ca tratamentul să aibă loc în Salina de la Praid.

Salina de la Praid nu a avut nici pe departe impactul vizual al celei de la Turda dar mi s-a părut mai bogată în activități. Cum nu mă dau în lături de la ocazii de a mă implica în tot felul de activități, la Praid m-am dat cu hinta și am participat la ora de gimnastica (dovada înregistrată de Ana o găsiți aici). Hintele nu erau pentru mine, respectiv noi, ci erau rezervate copiilor sub 14 ani. Tot pentru aceștia existau tobogane, loc de urmărit desene animate și alte locuri de joacă. Dintre cele oferite adulților eu am dat o tură de muzeu și m-am uitat peste gard la biserica catolică improvizată în fundul salinei.

Cumva, deși Salina de la Turda este modernă și amenajată ca atare, și cea de la Praid are plusurile sale. Suprafața salinei este imensă și mult mai întinsă. Cea de la Turda era oarecum etajată și împărțită în mine destul de izolate. Praid pare să fie mai degrabă formată din galerii mari, frumos legate una de cealaltă.

Unul dintre momentele cheie de pe drum a fost când am traversat satul Fântâna. Aici, locuitorii sătuli de drumurile proaste, au început o mini-campanie de sensibilizare a autorităților. Un mesaj adresat acestora arată în felul următor, cum bine a imortalizat și Andu.  Un al doilea mesaj, la fel de puternic, era postat în mijlocul unei intersecții și se adresa direct politicienilor: ~Politicieni vă tot certați dar drumurile când le reparați?

Următoarea noastră oprire a fost la Cetatea Făgăraș. Aceasta mi-a adus aminte de cetatea din Budva. Diferența este că cea din Budva pe lângă muzeu avea cinema, mall, suveniruri și toate cele. La Făgăraș avem beculețe rămase, probabil, de la Crăciun. Nu-mi dau seama dacă investim prea puțin sau conservăm… În orice caz, cetatea pare să fie păstrată în condiții excelente și mi se pare cel puțin păcat să fie pustie.

Și… am ajuns pe sinuosul drum al Transfăgărășanului. Nu știu cum să zic acest lucru dar… Transfăgărășanul e bestial! M-a fascinat și m-a captivat. Se aplică atât drumului care este împânzenit de o sumedenie de priveliști extraordinare cât și celor ce le-am văzut sus la Bâlea Lac. O dată ce am ajuns acolo, am zburdat de la zăpadă și flori la lac și înapoi de nu știam de care să mă bucur mai mult. Chiar m-am ținut de la a merge la baie ceea ce e lucru mare dat fiind că mai la fiecare oprire e primul meu gând. Ah da, și am stat în sandale în zăpadă.

Concluzionez că-mi place muntele. Dar vara, neapărat vara. Mereu am bănuit că muntele poate să-mi ofere niște senzații deosebite și am regretat faptul că întâlnirile mele cu el au fost destul de puține și oarecum superficiale. Îmi doresc să fie cel puțin mai dese.

Redescopera Romania 2011 este un proiect Petrom, impreuna cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 si Muzeul Taranului Roman.

Încercările mele de poze sunt, ca de obicei, aici.