În timp ce mă pregătesc pentru Exit-ul de anul acesta, repostez (de fapt articolul a apărut pe Fabricat în Timișoara inițial, site ce a luat o mică pauză momentan) un review al unui alt festival ce îmi este mie foarte drag: TMBase, ediția 2010.  Abia aștept să scriu review-u(ri)le despre Exit!

• Joi – opening night @ Setup Venue

Minus, cel ce a deschis deschiderea (sic!) festivalului a avut parte de un public mai restrâns și poate (încă) insuficient de activ. Setul său a obținut, însă, aprecierile celor prezenți fiind unul pozitiv și foarte potrivit pentru a da startul unui eveniment precum TMBase.

Kidkanevil a pus ce a simțit el că merge. Și a simțit destul de bine. A fost un amestec cu de toate pentru toți și astfel a reușit să agite publicul.

În ciuda eforturilor organizatorilor (de fapt, a sponsorilor), s-a simțit absența lui Dorian Concept. Mulți se prezentaseră în seara deschiderii pentru a asculta și urmări un show live… altfel. Robot Koch a compensat această absență prin prezența sa pozitivă dar a reușit să obosească prin setul greoi, încărcat cu dubstep agresiv.

Cosmin TRG a mai calmat publicul agitat, rămas la fața locului. Ca întotdeauna, un set căruia nu i se prea pot aduce reproșuri.

• Vineri – Prima seară @ Halele Fructus

De vreme ce nu am fost acolo de la începuturi, trecem direct la Șuie Paparude. Aceștia au venit pentru a 4-a oară anul acesta la Timișoara. Cel puțin, de 4 ori i-am văzut eu. Pe parcurs au mai dat publicului să guste din noul album dar de data aceasta și-au lansat noul album oficial, pe de-a întregul. Noul material diferă ca sound de ceea ce însemna pentru unii Șuie Paparude dar a fost pe gustul mulțimii de la TMBase.

Hudson Mohawke a încercat să nu se dezică de beat-urile hip-hop pentru care era cunoscut dar setul nu s-a limitat la acestea, fiind divers și, mai ales, nelipsit de bass.

Cunoscătorii știu despre Jay Cunning că și el este un veteran al TMBase. De data aceasta a venit însoțit de Fearless MC. După ce a agitat spiritele cum se cuvenea, Jay a coborât printre noi, în primele rânduri. A stat la pozat, a dansat, a urlat… i-a primit cum trebuie pe cei de la Camo&Crooked.

Pentru mine, Camo&Crooked erau curiozitatea serii. S-au tot regăsit în playlist-urile mele în ultimul timp și eram curioasă de ce pot și live. Nu m-au dezamăgit. Au fost atât de funky precum mă așteptam.

Disazst nu am prins.  Am înțeles, însă, că este de inclus pe wall-of-fame al acestei ediții.

• Sâmbătă – A doua seară @ Halele Fructus

Seară de sâmbătă se înscrie în categoria: „trebuia să fii acolo”!

De DJ Limun știm deja că nu dezamăgește niciodată. Are multă energie și atunci când o aruncă pe platane, o împrăștie refractat prin mulțime.

Subcarpați au venit cu albumul lansat recent și a cerut note publicului. Nu s-a înțeles chiar tot ce se cânta dar unele ritmuri – mai populare de fel, au fost, fără îndoială, remarcabile. Show-ul per-total, a fost bine primit de public, cu reacții pozitive. Contribuția lui Limun la platane, nu a lăsat nici ea de dorit.

Aș foarte vrea să fac o poveste în jurul setului AV al celor de la Addictive TV dar dată fiind problema mea de atenție, am văzut mai mult bucățele. Știu că setul a început cu Family Guy, a surprins și depășirile de viteză din Fast&Furious și actele eroice din Iron Man precum și capodoberele lui Tarantino (Reservoir Dogs, Pulp Fiction, Kill Bill, Death Proof). Și mai știu și că din punct de vedere auditiv nu a fost exact ce și-ar fi dorit publicul.

Lucrurile au prins din nou viață o dată cu apariția pe scenă a Jennei G & Kabuki. Jenna G este genul de MC care parcă conduce muzica dintr-un set, și nu muzica o conduce pe ea. În orice caz, a fost eficientă în relația cu publicul.

Dirtyphonics – o altă curiozitate personală – au pus drujba la bătaie, dar au făcut-o cu stil. Nu mă așteptam la (atât) dubstep din partea lor dar a fost din plin. Dubstep at its finest, aș zice eu. Fără MC (nu că i s-ar fi simțit lipsa) care nu a mai ajuns, pierzându-și trenul prin Franța.

Reîntâlnirea cu sound-ul Black Sun Empire a fost de povestit. Despre prestația lor, feedback-ul multora dintre cei prezenți a fost: muzică de pe altă planetă. Subscriu la această evaluare. Adaug și că au ținut publicul în priză pe toată durata setului, fără pic de milă. Au și socializat cu publicul ca urmare a plonjărilor mai mult sau mai puțin reușite.

Iar după tot scandalul acesta, a venit și Boogie să mai calmeze rămășițele de oameni din hală. A nu se înțelege că lumea plecase, dar în ceea ce mă privește, mă simțeam mai puțin întreagă după 5 ore de dansat în primele rânduri.  Party-ul a continuat până după ora 8, exact așa cum ne amenințaseră organizatorii dintru început și Stamina MC înainte să părăsească scena.

• De final:

După seara de vineri am auzit multe plângeri la adresa sonorizării. Ce-i drept, în puținul timp petrecut prin spatele halei, am identificat și eu această problemă.  Sâmbătă seară sonorizarea a fost considerabil îmbunătățită iar acest lucru s-a putut vedea în reacțiile publicului.

Per ansamblu, eu zic că TM10Base a fost heavy. Și atât am de zis… că mă emoționez.