Titlul se vrea a fi o referință sarcastică la adresa și în ciuda ploii de sâmbătă. Pentru că, da, noi ne-am plimbat chiar și pe ploaie iar când ne-a văzut atât de îndârjiți, nu i-a rămas decât să se retragă și să ne lase să ne bucurăm de #timisoaranoastra.

În altă ordine de idei, eu ori am ghinion, ori așa e dat să fie. Dacă la ediția de anul trecut a #timisoaranoastra am rămas fără baterie la aparatul de fotografiat, anul acesta am rămas fără baterie la iPhone. Fapt mult mai grav decât sună la prima vedere! În primul rând pentru că poze oricum nu avea sens să fac deoarece aveam o sumedenie de fotografi cu noi. În al doilea rând, pentru că nu mai aveam unde să surprind și să notez frânturi dintre cele ce se întâmplau.

În acest context puțin dezolant pentru mine, încerc să redau ce mi s-a părut mie esențial în această a doua ediție de plimbare prin Timișoara. Excursia a fost o continuare naturală a celei de anul trecut. Punctul de plecare a coincis, la fel și primele opriri.

• Prima oprire distinctă și marcantă a fost cea de la Casa Memorială a Revoluției. Aveam 3 ani când a avut loc revoluția. Ce poate însemna revoluția pentru mine? Deși s-au implicat, niciunul dintre seniorii mei nu a fost rănit. Fiind reformată stiu destul de multe despre cum a pornit aceasta, fiind un subiect discutat între membrii confesiunii. Mi s-a și vorbit despre, din perspectiva participantilor, respect dintotdeauna dar drama nu se poate cunoaște decât cunoscund povestea pe de-a întregul. Timișoara a suferit pentru libertate iar filmul ce ne-a fost prezentat la Memorialul Revoluției a suprins exact acest aspect.
• În scurta oprire în fața liceului Lenau Dan (ghidul nostru) ne-a zis din nou de vremurile când Timișoara avea doi primari, unul german și unul sârb. De asemenea, am aflat că clădirea Lenau a găzduit primul teatru din Timișoara.
• Catedrala sârbească din Timișoara a fost inițial construită fără turle, deoarece religia ortodoxă era una tolerată. După moartea Mariei Theresa, responsabilă cu restricțiile, se pare, se construiesc și turlele în 1791.
• Piața Unirii s-a numit Piața domului în perioada austriacă.
• Baronul Kuntz, al cărui castel se află vizavi de Parcul Poporului, a construit cartierul Kuntz pentru proletariat cu 3 camere, bucătărie și grădină. Cea din urmă pentru a putea nevestele muncitorilor să sădească.
• Palatul Kuntz a fost construit în 9 luni. Totul se construia la foc rapid în perioada austriacă, în maxim 2 ani.
• Nu mai avem evrei care să se folosească de sinagogi. Comunitatea actuală are vreo 400 membri, din care majoritatea sunt bătrâni. Avem, totuși, 4 sinagogi care deși sunt superbe, sunt cam lăsate de izbeliște, exceptând una care servește drept casă mortuară.
• În Piața  Traian, cea mai impunătoare clădire este o fostă casă de pensii a foștilor funcționari din Timișoara, din perioada austroungară. Aceasta s-a dat spre închiriere pentru a plăti ulterior pensiile.
• Am poposit și la Fabrica de Bere unde am mai aflat una alta despre fabrică dar, mai ales, lumea s-a bucurat de câte un pahar de bere cu care ne-a cinstit Timișoreana.
• De aici ne-a luat pe sus un tramvai în etate, dar care se ține foarte bine. A venit din 1872 să ne plimbe frumos până în Bălcescu. Ne-am oprit din nou la Catedrala din Bălcescu, deja loc cu istorie în perindările noastre.
• Spre rușinea mea, nu știu numele parcului prin care am trecut înainte de Piața Plevnei. Am remacat, însă, faptul că este proaspăt amenajat și, bastionul de întărire are mare succes la prichindei.
• Au urmat, rând pe rând, cartierul Elisabetin, Piața Maria, Piața Iosefin, zona Gării, podul Eiffel și, la final Porto Arte.
• Despre Podul Eiffel mai pot menționa că nu are nicio legătură cu Turnul. Cele două au în comun faptul că s-a folosit același oțel pentru construirea lor (de la Reșița).

Drept concluzie, sau în loc de, voi spune puțin altfel ceva ce a ținut Dan să sublinieze și, mai mult ca sigur, s-a impregnat și în mințile celorlalți participanți: Timișoara este a tuturor celor dispuși să contribuie în vreun fel la creșterea orașului, perpetuând astfel spiritul multi-etnic, bazat pe diversitate. Așa e ea, Timișoara și de aceea lumea se simte ca acasă, de oriunde ar fi venit.

#TimisoaraNoastra e un proiect prezentat de Bere Timisoreanași susținut de Hotel Timisoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timisoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.