Sunt foarte tristă că plouă în #timisoaranoastra deoarece aveam plănuită o escapadă. Și mai îmi este un pic teamă și pentru ziua de mâine când se mai întâmplă o tură de #timisoaranoastra în cadrul căreia luăm orașul la pas. La pas, got it? Nu la dansul ploii. Deci, fără ploaie, dacă se poate!

Revenind, unii știți, alții încă nu, alții poate aveți dubii, dar mie îmi place foarte mult Timișoara. Și o discuție avută chiar ieri, pe marginea unui clip foarte tare ce arată Timișoara în mișcare, mă îndeamnă să dezvolt un pic această afirmație.

Pornesc de la ipoteza cum că nu există un loc perfect pe lumea asta. Chiar și insulele acelea care par a fi niște oaze de liniște, distracție și desfătare pot fi lovite de un tsunami și șterse de fața pământului. Să nu mai vorbim de oameni. La modul general, există tot felul de stereotipii despre cum sunt oamenii din anumite regiuni, bine cunoscute de altfel, dar în rândul fiecăreia sunt specimene mai reușite și mai puțin reușite. Prin urmare, nu cred că trebuie să trăim cu dorința de a avea un oraș perfect cu oamenii ideali, ci de a lua ceea ce avem bun și a fructifica în ceva și mai bun.

Nu putem spera la lucruri ce nu există niciunde altundeva. Și în Viena mi-a fost dat să văd mizerie în cartiere mărginașe. Și în Barcelona am văzut oameni săraci sau dormind pe te miri-unde. Și Parisul e plin de cerșetori (să nu discutăm originea lor, mai bine). Pentru a avea un oraș așa cum ne dorim trebuie să avem în minte vorba ceea: Omul sfințește locul. Iar Timișoara a avut norocul ca în urmă cu ani buni, să aibă parte de oameni care au făcut din acest oraș unul al premierelor, un oraș european în adevăratul sens al cuvântului, un oraș încărcat cu istorie și cu multe frumuseți. Ce-ar fi să încercăm să ducem asta mai departe, în loc să ne plângem de ce nu avem?

Eu cel mai mult sufăr de faptul că nu văd oameni zâmbind pe stradă. De multe ori, dimineața, acesta este gândul care servește drept sâmbure altor gânduri mai puțin colorate. Dacă acest lucru s-ar remedia cumva, cred că aș avea orașul visurilor mele.

Cât despre ce-mi place cel mai mult la Timișoara… îmi place că după o viață de viețuit într-însă, am încă o sumedenie de lucruri de descoperit despre ea.  Anul trecut, în plină vară, s-a întâmplat pentru prima dată #timisoaranoastra. A fost o inițiativă foarte bine primită cu ocazia căreia atât eu cât și bloggeri timișoreni și non-timișoreni am descoperit foarte multe lucruri despre Timișoara. Nu cred că exagerez când zic că a adus un plus de valoare orașului.

Acum reiterăm. Va fi… legendar!

#TimisoaraNoastra e un proiect prezentat de Bere Timisoreana și susținut de Hotel Timisoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timisoara și Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia bună de seara vine de la Trabucuri.com.