Guest Post: Optimism
Am o prietenă, Sorina, care de felul ei are multe de zis. Verbal, mă refer. În mai multe rânduri m-a amenințat cu articole pe diverse teme ce o râcâiau sau o încântau la momentul respectiv. În final, epuiza subiectul vorbind despre el și nu mai ajungea să-mi servească articolele promise. De curând, însă, a cuprins-o o stare de feerie și pace interioară care a determinat-o să aștearnă câteva cuvinte pe hârtie (la propriu). Ulterior le-a transcris pe calculator și mi le-a împărtășit și mie. Iar eu, le împărtășesc cu restul lumii. Cine știe, poate rezonați careva. Enjoy!
Încerc de mult timp să scriu, dar de fiecare dată parcă ma opreşte ceva… Ca să fiu sinceră, nu mi-a plăcut niciodată să mă exprim, probabil pentru că sunt în cea mai mare parte a timpului o persoană introvertită. Deşi iubesc viaţa, îmi place să incerc mereu lucruri noi, dau tot ce e mai bun din mine, sunt o prietenă adevărată, o iubită darnică (și lista poate continua
) – evit să îmi exprim emoţiile, nu am aşteptări prea mari… Cumva, în felul acesta, mă apăr de dezamăgiri.
De-a lungul timpului mi-am construit cu măiestrie “peretele protector”, fapt pentru care ar trebui, în mod egoist, să le mulţumesc persoanelor care au trecut prin viaţa mea şi au lăsat, puţin probabil involuntar, acel gust amar pe care foarte puţini oameni îl simt fără a-şi lăsa afectate papilele gustative.
După ce ai trăit mai mult de un sfert de secol înveţi să lasi egoismul la o parte şi să te bucuri de TOT ce îţi oferă viaţa. Înveţi să pierzi şi iubeşti începuturile. Înveţi să renunţi la tot ce e negativ şi scapi de teama de ridicol (singura mea frică de când mă ştiu – probabil că sunt foarte exigentă cu mine). Înveţi să spui nu la tot ceea ce iţi dăunează şi să te iubeşti mai mult decât orice pe lumea asta. Nu accepţi sub nicio formă să te laşi călcat in picioare şi începi să trişezi…
Cât despre trişat… Află că nu, nu mi-a fost bine de fiecare dată când am râs cu gura până la urechi, nu am avut o stare a sănătăţii impecabilă de fiecare dată când am strălucit, nu am fost nepăsătoare atunci când te-am lăsat să întelegi lucrul acesta. M-a durut foarte tare faptul că nu am fost apreciată aşa cum aş fi meritat… şi totuşi am închis uşa în urma mea cu demnitate, fără ca tu să ştii că o parte din mine va rămâne acolo pentru totdeauna.
Îţi mulţumesc pentru toate şuturile în fund care m-au făcut să avansez într-un timp atât de scurt, pentru acel ceva PREA MULT care m-a determinat să apreciez cât anume înseamnă POTRIVIT, pentru muzica mediocră din care s-au dezvoltat sunetele bune, pentru provocările care m-au facut să excelez, pentru exigenţă…
Pentru că nimic din ceea ce faci nu mă mai afectează, pentru că ştiu când să fiu puternică şi când delicată, pentru că am foarte puţini prieteni, dar toţi au facut enorm de multe pentru mine… Pentru că sunt o luptătoare care ştie să piardă, pentru că am un suflet curat, pentru că trăiesc foarte intens, pentru că mi-ai oferit atât de repede toate lucrurile bune pe care le merit, dragă viaţă, nu o sa am niciodată cuvinte să îţi multumesc.
Sunt fericită că ne înţelegem atât de bine



6 comments
Permalink • 1
si eu sunt viata ta! cu placere!
Permalink • 2
si din weekend te iubesc
)
Permalink • 3
Călin, menționează te rog că i te adresezi Sorinei.
Permalink • 4
cred ca numa noi 3 citim aici, deci nu se pot face concluzii
) si io am vreo 3 fani la blog =))
Permalink • 5
vorbeste in numele tau, noi chiar avem public. ti pup ti pup
Permalink • 6
nu sunteti singurii care citesc … imi place ca desi aici pui unele lucruri stari in valoare tu tot timpul stralucesti !!