Nu prea am vorbit eu aici despre gusturile mele muzicale deoarece pentru asta am Facebook. Pentru cei cărora le invadez news feed-ul este probabil evident că deși am o inclinație spre muzica electronică, în primul rând, îmi place muzica. De toate felurile, pe care eu o consider bună și potrivită unui anume context. De aceea, poate fi vorba de jazz, clasică, funk, soul, rock sau sub-genuri ale mai sus-amintitei muzici electronice, care predomină.

Playlistul meu de pe iPod este cel mai bun prieten și companion de drum al meu. Câteodată, mai ales pentru melodiile pe care am și uitat că le-am inclus în playlist și le redescopăr din întâmplare. La unul dintre ultimele sync-uri am luat toată muzica dintr-un folder. În general erau melodii special împrumutate (vorba unora ) pentru iPod. Două excepții erau: un podcast (deși conține pod, ceea ce înseamnă că este ascultabil pe iPod eu nu pot sta prea mult într-o stare muzicală atunci când mă deplasez) și un livecast (îl downloadesem în mod excepțional pentru audiție acasă).

O dată, când am lăsat shuffle-ul să-și facă treaba, a venit și rândul livecast-ului. Am zis că e ok, am drum lung de străbătut, pot asculta vreo 10-15 minute din el. Nici nu mi-am dat seama cum au trecut cele 60 de minute. S-a potrivit prea bine: era fresh, era hot, era zgomotos (exact ce am eu nevoie când merg) și departe de a fi monoton. L-am și reascultat de câteva ori de atunci și beat-urile alese de DJ mi se pare și acum foarte actuale. Surprinzător este faptul că fac referire la un livecast din 2005. DJ-ul responsabil a fost Andy C iar de vorbe de duh s-a ocupat MC GQ.

Când am văzut line-up-ul de la Peninsula am zis „da, fain, da, wow” pe măsură ce citeam numele artiștilor dar când l-am văzut și pe Andy C inclus, am exclamat „Da, trebuie să merg”! Și chiar vreau să merg. Se poate?