Mi-am dat seama în urma escapadei de weekendul trecut la București că eu nu am prea scris nimic despre oraș în sine și experiențele mele cu acesta. Cel puțin nu în ultimii 3 ani cu toate că a devenit, oarecum, tradiție să merg acolo toamna la câte un eveniment și să petrec întreg weekendul. Prin urmare, cât timp încă am proaspăt în memorie weekendul, am zis că nu ar fi o idee rea să notez una alta. 

Pentru mine, Bucureștiul a fost mereu un fel de lupul cel mare și rău. Mi-a fost transmis prin cultul popular bănățenesc că acolo oamenii sunt răi, agitați, nu au răbdare, nu știu să se comporte, sunt egoiști și gata-gata să te calce în picioare. Bineînțeles, cu timpul mi-am dat seama că nu e dracul el atât de negru și, ca orice loc de pe lumea aceasta, e cu mere bune și mere stricate. Partea mai puțin promovată de cultul popular ține de ce are de oferit orașul unui ochi curios și suflet deschis. Regret că nu am reușit să mă alătur echipei care sâmbătă se afla la #prinbucureștiulmeu deoarece am remarcat că la acest capitol Bucureștiul stă chiar bine.

♦

Am văzut foarte puțin din București cu ocazia scurtelor mele vizite. Am rămas, însă, cu o oarecare invidie în ceea ce privește numărul și, mai ales, dimensiunile parcurilor pe care am apucat să le vizitez. Weekendul acesta am ajuns chiar în 3: Herăstrău (pe care-l mai vizitasem succint), Tineretului și Carol I. Toate 3 sunt mici oaze de verde, prospețime în mijlocul haosului din oraș. Sunt și bine distribuite, astfel încât fiecare zona importantă a orașului are și un parc pe măsură. La noi parcă toate parcurile mai măricele sunt concentrate în zona centrală. Cât am stat în Carol I și în Herăstrău nici nu am remarcat cum trecea timpul, de parcă nici nu ma aflam în oraș.

♦

Un alt capitol la care Bucureștiul stă bine sunt multitudinea de evenimente. Cum eu sunt un partyseeker, mi-am propus încă de acasă să ajung la o serie de evenimente. Nu s-au împăcat întocmai planurile mele cu oboseala ce m-a doborât dar ar fi fost atâteaaaa la care mi-aș fi dorit să ajung. Și luna ce urmează mai sunt o sumedenie. Chiar ziceam că dacă ar fi după mine m-aș afla la București pentru fiecare al doilea weekend. Aș face de fapt naveta în weekenduri, când București, când Belgrad.

Revenind… Vineri seară, după afterparty-ul Webstock, m-am dus setată la Palatul Universul. Motivul a fost puțin diferit față de alte evenimente la care mi-ași fi dorit să particip. În cazul de acesta, vroiam doar să recuperez pentru acum doi ani, când am venit special pentru un eveniment unde era același headliner (Borgore) dar acesta nu s-a prezentat. Am așteptat să preia platanale, i-am împărtășit un simbolic f*ck you și am plecat.  Știu că e stupid, deoarece am plătit și intrare să fac asta. )

♦

Un capitol trist pentru București, de care m-am lovit chiar în acest weekend, ține de taximetriști. Nu știu dacă am fost eu ghinionistă dar am nimerit niște taximetriști foarte răutăcioși care m-au făcut nesimțită pentru că am făcut comandă iar eu s-au deplasat pentru curse prea mici. Nu voi susține că nu există problema aceasta și în Timișoara. În schimb, se referă la curse exagerat de scurte, care ajung la 3 lei. Și, am remarcat că dacă e noapte și zona e suspicioasă, nu se plâng nici la astfel de sume deoarece realizează și ei că nu e de mers pe jos. Unul dintre taximetriști a continuat să mă atace chiar și după ce i-am plătit cu 2.5 lei peste cursă. Probabil aceștia sunt exemple de oameni din aceia răi de care zicea cultul popular să mă feresc…

♦

Și… de final, un capitol amuzant este felul în care se fac comenzile, respectiv informațiile colectate de restaurantele/pizeriile care fac livrări la domiciliu. Sâmbătă seară, când foamea era mare, fetele mi-au recomandat să comand de la Trattoria di Venezia pentru că au salată bună. Apelul făcut cu scopul de a plasa comanda a fost un motiv de distracție… cum nu am mai avut parte de ceva timp.  Ne-am distrat copios pe seama faptului că interlocutorii m-au pus să-mi repet datele personale  de 3 ori.

- Bună seara, aș dori să fac o comandă la domiciliu.

- Ați mai comandat de la noi? / - Nu.

- Cum vă numiți? / - Adelina Enache.

-Numă de telefon?  / - 0726 xxx.xxx

- Adresa?  / – Strada N, nr-ul X.

- Numărul X+1? / - Nu, numărul X. Apartament Z.

- Ce e acolo?  / … !? Bloc?

- Cum ziceați că vă numiți? / – …Adelina Enache

- Și număr de telefon? / ….!?…

Aici deja începeam să cred că-și bate joc de mine.. dar am reconfirmat informațiile. Și a treia oară la fel. Cu toate acestea, șoferul s-a pierdut și a mai avut și el nevoie de indicații. Ne-am gândit că e posibil să fi fost suprasolicitați/obosiți. Plus că… la norocul meu, e de așteptat să dau peste tot felul de fenomene.