Nu sunt mare pentru că eu refuz să fiu mare!

Dacă admit că aș fi mare, mi-e teamă că m-aș regăsi într-un impas. Pe care l-am exprimat mai demult cu dilema: Too young to teach, too old to learn? 
Nu vreau acest lucru. Vreau să mai învăț. Vreau să mai descopăr lucruri frumoase. Vreau să mai descopăr oameni frumoși. Consider că  tot ce am învățat până acum îmi va fi de ajutor atunci când voi fi mare. Iată 11 astfel de învățăminte:

1. Dacă pui oamenii pe un piedestal, riști ca aceștia să se simtă atât de bine acolo sus încât să uite că tu ești jos, necesitând atenția lor.
2. Așteptările noastre sunt cel mai mare dușman al nostru.
3. Nu știe nimeni când ai nevoie de ajutor dacă nu spui.
4. Oamenii sunt cea mai bună sursă de energie. În strânsă legătură cu muzica.
5. Oamenii sunt și cel mai mare consumator de energie. Mai ales cei morocănoși și/sau necomunicativi.
6. Cu răbdarea nu treci marea, decât dacă știi să înoți. Dacă aștepți o barcă să te ducă pe celălalt mal, poți aștepta mult și bine.
7. Percepțiile sunt mai puternice decât faptele. Și sunt foate greu de combătut.
8. Timpul petrecut cu sine trebuie apreciat, exploatat și reiterat cât mai des.
9. Corpul nostru comunică constant cu noi, e bine să plecăm urechea la el și să-l ascultăm.
10. Cel mai greu și mai obositor este să faci ceva ce nu-ți place.
11. A aștepta este cea mai mare pierdere de timp.

Dat fiind că acest subiect mi-a parvenit sub forma unei lepșe de la Cosmin, o dau și eu mai departe oricui consideră că a învățat lucruri utile pentru când va fi mare.