Când am citit despre modificările ce urmau să fiu aduse Google Reader-ului pentru mine a fost ca și cum îl închideau, ca și cum înceta să existe. Am sperat, date fiind mișcările inițiate de alți oameni revoltați, că Google își va revizui poziția. Dacă la închiderea Google Buzz nu a reacționat (mai) nimeni, mă așteptam să fie evident că lumea nu vrea ca Google Reader să se schimbe.

Din 2007, Google Reader a fost cea mai durabilă conexiune a mea cu blogurile. Am adunat sute de feeduri, organizate frumușel, de-a lungul anilor. Când s-a introdus opțiunea de share și like, ca la orice opțiuni noi, nu le-am prea văzut sensul. Dar a durat foarte puțin până să ajung să le folosesc. Fie că era o formă de bookmarking pentru mine, fie că era pentru a împărtăși cu alții… era o formă de descoperire de conținut.

Chiar am un prieten care-mi spunea că el nu citește feeduri ci doar conținut sharuit. El considera că acela este conținut de calitate superioară, filtrat (că nu dai share la orice) și util. Și chiar așa era. Întotdeauna când deschideam Google Reader era printre primele secțiuni pe care le verificam. Bineînțeles, contează mult și cine îți dă share dar în cazul meu erau persoane alese. Cu multe dintre acestea era chiar singura formă în care eram conectată deoarece doar asta mă interesa: conținutul împărtășit.

Acum am pierdut persoanele acelea. Am pierdut și conținutul acela. Am rămas cu un conținut bine scos în evidență, dar parcă descentrat. Dar ce să fac cu el dacă-mi place? Nu mai am Share, nu mai am Like. Mai am doar G+. Să fim sinceri, câți dintre voi vă uitați la G+-urile date de contactele voastre pe GooglePlus.

PS: Ce au făcut alții pentru a opri această schimbare puteți vedea aici, aici, aici și aici. Păcat că fără succes.