Tramvai de coșmar

De când m-am mutat, în urmă cu un an, din capătul meu de lume – Ciarda Roșie, în zona centrală nu am mai făcut uz de mijloace de transport. De fapt, am parcurs majoritatea distanțelor pe piciorușele mele deoarece acestea s-au redus la 10-15 minute de la o oră. Ceea ce tare bine mi-a prins, să nu mai cheltui pe alte cele.

De curând, însă, m-am mutat din nou. Un pic mai aproape de centru, dar ceva mai departe de sala de fitness pe care o frecventez. M-am văzut, deci, obligată să apelez la mijloacele de transport.

Azi-dimineață, la întoarcere de la sală am nimerit în cel mai împuțit tramvai în care am fost vreodată. La propriu.
Nu mi-a venit să cred că la final de noiembrie acesta circula fără caldură, temperatura din tramvai fiind egală cu cea de afară.

Nu mi-a venit să cred ce-mi transmiteau nările deoarece mirosea de parcă ar fi murit 3 generații de șobolani într-însul. Și nu mi-a venit să cred că cineva a avut prezența de spirit să deseneze cum a apucat, ce a apucat peste pereții și geamurile tramvaiului. Poate ca să se mai încălzească un pic.

Dilema mea de acum: cu ce naiba să mă deplasez la sală? În așa tramvai nu vreau să mai ajung. :(