Am menționat, inclusiv în descrierea mea, că îmi place să colecționez lucruri. Cineva naiv s-ar fi putut gândi că e vorba de colecții de timbre, artizanat, antichități, relicve sau  ce-o mai fi colecționând oamenii.

Nu, eu colecționez date. Și cum nu toate au loc în mintea mea, încerc să le colecționez în format fizic. Astfel, am început să colecționez etichete (de haine, încălțăminte și alte articole) din 2000. Da, fac treaba aceasta de 11 ani de zile. Prima etichetă coincide cu primul ban muncit de mine și cheltuit ulterior. De atunci, le păstrez pe toate pentru că-mi place să vad pe ce dau banii.

Tot în jurul banilor cheltuiți s-a format și o colecție de bonuri și chitanțe. Ultima dată când m-am uitat peste cele din sacul de acasă, nici nu se mai deslușea nimic din scrisul de pe mare parte dintre acestea. În final, vor fi material de reciclat, desigur. Este un ritual periodic. În principiu, aceste date mi le transferam în format digital, într-un xls ce-l țin de 6 ani cu cheltuielile. (Mda, control freak much!?)

Din 2007 am început să colecționez badge-uri de la conferințe, concursuri, proiecte, workshop-uri, cursuri. Am undeva pe la 50 în total. În același spirit, colecționez și tricouri branduite, adunate de pe la  aceleași conferințe, competiții, evenimente sau campanii. La loc de frunte între acestea se găsesc tricourile Redescoperă România.

În urmă cu vreo 3 ani am început să colecționez și dovezi ale activităților mele extracuriculare. Mă refer la party-uri, concerte, festivaluri. De asemenea, de când s-a deschis Cinema City în Timișoara colecționez biletele de intrare la cinema. De regulă, le iau eu pe toate ca să știu exact cât de mare a fost grupul cu care am fost la un anume film.

De ce zic că acestea sunt date? Pentru că atunci când mă uit peste oricare din colecțiile acestea, mă năpădesc amintiri. Din viața mea. Legate de oamenii cu care interacționez și de locurile pe unde am fost. Oricât de mult îmi place istoria, arheologia, misticismul…. nu prea văd sensul colecțiilor de obiecte care nu spun nimic despre mine.

Am și o timidă colecție de brichete, dar aceasta este mai mult de dragul ironiei, nefiind fumătoare. Îmi făcea plăcere să mă rog de fumători să-mi dea brichetele lor (cele frumoase, desigur) ca să-i las fără ustensila cu care-și aprindeau țigările. Acest lucru însemna dublu câștig pentru mine deoarece pe lângă o brichetă frumoasă, obțineam și câteva momente fără fumat pasiv.

Și da, mai am și o foarte previzibilă colecție de magneți de frigider de prin orașele din afara României pe care le-am vizitat.

De curând m-am mutat și am avut parte de o incursiune în amintiri, cu ajutorul obiectelor colecționate în ultimul an pe care a trebuit să le organizez frumușel pentru transport. Am putut astfel face o statistică (aproape) completă cu privire la cum mi-am petrecut ultimul an (12 luni, nu an calendaristic).

Am golit un sertar de bonuri și chitanțe, am adunat 11 plicuri de facturi, săculețul cu etichete a fost mai sărăcăcios deci nu am făcut foarte mult shopping, am fost la multe conferințe și am avut parte de un număr decent de petreceri și concerte. Am fost la foarte puține filme, comparativ cu anii precendenți. Totuși, anul a fost plin și m-am bucurat să-l regăsesc așa, în prisma celor adunate.

Sunt curioasă dacă și peste ani, voi avea aceeași satisfacție colectând aceste date.

PS: Aș mai putea adăuga și colecția de bufnițe, respectiv accesorii și obiecte de decor ce imită aceste păsări. Aceasta este specială deoarece au contribuit foarte mulți prieteni la creșterea ei. Prin urmare, îmi amintește de oamenii dragi mie.