Prin liceu eram cel mai priceput om la calculatoare din cartierul meu. Asta pentru că eram și singurul. Așa că orice problemă aveau vecinii, fie că ținea de office, de internet, de conectarea la internet (vorbim de vremuri gri, când mulți mai aveau dial-up) apelau la mine. Eu știam una-alta deoarece îmi petreceam zilele (și destul nopți) prin cluburi de internet, iar mare parte din prietenii mei de pe atunci erau fie hackeri, fie administratori de rețele. Astea erau în trend pe atunci, na. 

Bâjbâiam, deci, prin setările Windows-ului 95, mai târziu 98 până-i dădeam de cap. Cumva, îmi și plăcea să descopăr pe atunci soluții. Era setea de nou iar tehnologia mi-a plăcut dintotdeauna. Primul meu job, în clasa a XI-a a fost ca  administrator de rețea într-un club de internet. Cu meseria furată de pe ici-colo, le-am făcut față copilandriilor ce veneau să se joace Mu, Lineage și drac mai știe ce RPG-uri erau în trend pe atunci. Restul oamenilor stăteau pe mIRC iar la capitolul acesta eram maestră.

Pe măsură ce lucrurile au devenit mai mult despre internet, navigare, comunicare, socializare… am început să mă distanțez de partea tehnică. Au evoluat și sistemele de operare (unii ar zice că, de fapt, au involuat, dar aceasta este altă discuție) și am devenit simplu utilizator. Am renunțat complet la a căuta soluții, am început să vreau totul de-a gata. Astfel, dacă în 2002 îmi instalam de 3 ori pe ani Windowsul (prost, să nu credeți că făceam ceva treabă excelentă) în 2006 aveam deja nevoie de cineva să facă acest lucru pentru mine. Dacă în aceeași perioadă petrecem zile în șir pentru a-mi personaliza o temă de Windows exact așa cum vroiam eu, acum selectez o temă (cât mai închisă din motive ecologice) și gata. În 2004 mi-am făcut singură un script de mIRC… acum mi-e că m-aș pierde în documentația aferentă.

Cumva, am admis că sunt alții care știu să facă mai bine decât mine anumite lucruri și că e mai bine să le facă ei. Ceea ce, la prima vedere, nu e un lucru rău. Până la urmă și tehnologiile au evoluat tocmai pentru ca viața utilizatorilor să fie mai simplă, mai ușoară. Dacă sunt produse finite, acest lucru ar trebui să însemne că sunt ready-to-use, nu?

Dar eu am devenit un așa utilizator încât dacă-mi apare o eroare, mă panichez, apelez la prieteni (mai pricepuți) și aștept, cu sufletul la gură, să se rezolve. Astăzi, de exemplu, îmi face probleme display-ul la laptop. Nu e prima oară, dar astăzi este de-a dreptul enervant. Se resetează o dată la câteva secunde, timp de câteva minute. Pe urmă ia o pauză, după care începe din nou. Pare să fie o problemă de driver, dar eu stau de 6 luni fără microfon pentru că nu mi-a fost instalat driverul la ultima instalare de Windows. Deci, oricât de simplu sună, tot nu este o chestie la care să mă bag.

Ce-mi rămâne de făcut? Apăi, până apare vreun erou salvator, urmez niște sfaturi foarte înțelepte și mă duc în căutare de senzații tari prin oraș. Dar nu prea tari, că sunt cam obosită de la o vreme.

Later!