Sunt pieton. Sunt pieton și, deci, merg pe jos. Astăzi a plouat mai toată ziua în minunata noastră Timișoara.

Șoferii nu prea par să țină cont de existența pietonilor. Și ce dacă e baltă mare, chiar lângă trotuar? Ei pe acolo merg și pentru că se grăbesc, apăsă și accelerația. Și stropesc pietonii, care parcă s-au oferit voluntari să colecteze ceea ce gurile de canal nu au putut.

E clar că nu am cum să-i opresc să facă asta. Înclusiv înjurăturile și apostrofările mi se par fără sens. Eu tot stropită ajung acasă.

M-am gândit, deci, că ar fi fain să am o ustensilă, un dispozitiv. Ceva deghizat drept umbrelă, dacă tot plouă, care în momentul în care apăs un buton să devină erect.

Acest dispozitiv trebuie, însă, să fie ascuțit. Iar cu acest dispozitiv aș zgâria fiecare mașină care mă stropește. Și mi-aș zice, cel puțin în gând, că dacă șoferul mă păgubește pe mine prin faptul că-mi distruge hainele, nu e așa grav să-l păgubesc un pic zgâriindu-i mașina. Cu atitudinea aceasta, clar își permite.

*Acest post este scris la supărare și e mai bine să fie luat drept pamflet.