Testarea unei idei
Știți și voi cum uneori, în visele noastre, se conturează niște idei revoluționare pe care știm că dacă le-am aplica ar avea un succes incomensurabil. Din păcate, de cele mai multe ori ne uităm visele la 5 minute după trezire. Este un mister la minții, destul de discutat de psihologi, dar nu despre acesta vreau să vorbesc.
Eu am avut norocul (să zicem) de a-mi aminti un asemenea vis. A fost de așa impact conținutul încât nu am putut uita. Și am început să zic, în stângă și în dreapta porcăria ce o visasem și cum mi se pare mie o idee genială de pus în aplicare. Bineînțeles, nu era. Deși am obținut râsete la povestirea visului / ideii care a rezultat, mi-a fost suficient un research de 2 minute încât să-mi dau seama că pot lăsa entuziasmul deoparte. E ok, însă, nu am pierdut mare lucru.
Dar dacă ești antreprenor, vizionar, om cu idei sau, pur și simplu, product manager în interioul unei companii. Și ai o idee creață. Ai gândit produsul perfect. Pentru cine este perfect produsul? Oamenii au nevoie de acel produs? Este o nevoie conștientizată sau posibilă? Ajută produsul respectiv? E chiar perfect așa cum l-ai gândit tu?
E important ca aceste întrebări și multe altele să fie puse înainte de a începe agonia creării produsului, lansării acestuia pentru a urmări ulterior cum acesta moare încet. Ca o idee să nu moară chinuită, se recomandă ca aceasta să nu fie testată live.
Se pretestează. Cu prieteni. Cu prieteni de-ai prietenilor. Cu familie. Cu oameni care nu sunt prieteni/apropiați pentru a scăpa de speranța (uneori nerealistă/exagerată) insuflată de aceștia. Cu focus groups. Se testează cu cei care ar urma să beneficieze de avantajele ideii (consumatorii finali). Mai departe, se testează cu alți vizionari, creatori, oameni cu idei. Și mai apoi se testează cu acei oameni care ar putea susține financiar ideea. Se testează și se ajustează conform feedback-ului primit până nu mai încape nicio îndoială că ideea are într-adevăr potențial și că merită investițiile ce urmează a fi făcute.
De ce se testează ideile? Pentru a evita una (sau ambele) din cele mai triste concluzii la care poate se ajunge după ce s-au investit bani, timp, energie, resurse în acestea:
- Nu s-a făcut o analiză cuprinzătoare a pieței și, deci, realitatea este mult mai dură.
- Ideea, respectiv produsul nu rezolvă într-adevăr o problemă existentă, nu răspunde unei nevoi și nici nu poate fi creată
Bineînțeles, există riscul ca ideea să moară în fașă, ceea ce este trist. Dar e mai bine să fie ferită de supliciul ulterior.
PS: Astăzi mi-a venit o altă idee. Mie, personal, nu-mi prea place Crăciunul și toate pregătirile pentru acesta. Mă gândesc, deci, la el în modul cel mai pragmatic posibil. Astfel am ajuns să mă gândesc la cei care ar vrea să aibă imaginea unui brad în casă, dar nu au spațiul necesar. Prima soluție care mi-a venit în minte a fost un tapet cu brad pentru perete. Bradul inițial poate fi gol și să se aghețe decorațiunile, după plac, ulterior. Prin a agăța înțeleg a lipi, pentru a nu afecta pereții. Ce ziceți, ar ajuta/ar avea cerere? Oricum știu că e târziu acum, dar poate merge la anul.



2 comments
Permalink • 1
Vlad Stan zicea sa nu le mai numim idei ci ipoteze. In felul asta iti dai seama ca nu ai idei geniale ci doar niste ipoteze care trebuiesc confirmata
Permalink •
Da, cred că este o atitudine potrivită față de ideile proprii. Nu cred, însă, că vine natural.