Ce ne lipsește, de fapt?

Am trecut în seara aceasta pentru a treia oară pe ziua de azi pe lângă Piața Victoriei. Din nou, am auzit scandări. Cum am zis și pe Facebook, primul meu gând cu privire la aceste manifestații a fost: „You people are as loud as you are ignorant”. Acum, de cu seară, spiritele erau și mai încinse. Totuși, nu m-am oprit să fac poze. Sau să apar în poze. Alături de niște oameni care cer ceva. În primul rând pentru că oamenii aceștia nu știu ce cer. 

Ați observat oare că și în viața noastră de zi cu zi începem prin a spune ce nu vrem. Cel puțin așa e la mine. Mi-am dat seama că procedez așa deoarece îmi este mai ușor decât să definesc ceea ce vreau. Românii știu probabil ce nu mai vor. Și pare a fi un motiv suficient să iasă pe străzi. Doar că, atunci când vrem ca ceva să fie înlăturat este foarte important să ne dăm seama și cu ce îl vom înlocui. Până la urmă se nunesc proteste. Noi ne-am obișnuit să fie împotriva a ceva, dar însăși construcția cuvântului zice că ar trebui să fie pentru ceva.

Ce ne lipsește, deci? Pentru ce ieșim în stradă? Cu ce contribuim? Cum facem să fie bine… ca să nu fie rău?

Printre sutele de actualizări cu privire la evenimentele curente am zărit următoarele rânduri: „Datele centralizate până acum arată că Magazinul Vodafone situat în bd. Corneliu Coposu nr.1A, a fost distrus in totalitate. Au fost sustrase mai multe telefoane mobile, laptop, monitor LCD.” De ce ai face asta!? De ce ai îndrepta lupta spre altcineva? Oricât de împuțite ar fi corporațiile. Din mizerii din acestea care arată nivelul de inteligență și evoluție scăzut ne revenim mult mai greu decât dintr-o politică nesănătoasă. Pentru că acest lucru demonstrează câte mere stricate sunt de fapt în țara asta și că nu se găsesc doar la conducere.

Nu doar politicienii noștri trebuie să se conecteze la realitate, ci și noi.