Gata, m-am întors de la soare. Am părăsit ieri insula cipriotă, după aproape 2 săptămâni (12 zile) petrecute acolo. A fost frumos pentru zilele cu soare. Chiar și pentru cele cu ploaie, deorece le-am petrecut într-un mod plăcut. Dar, există un dar.

Să le luăm pe rând, însă. Vizita mea în Cipru nu a fost una 100% turistică. În sensul că nu am căscat ochii și făcut poze toată ziua, la foc rapid, cum se întâmplă în majoritatea excursiilor. Dat fiind că am stat la prieteni, am ieșit cu prieteni/foști colegi de job, am încercat să profit de ocazie și să trăiesc cât mai cipriot posibil. Pe bani de român, desigur!

Traiul cipriot

E important de reținut că ciprioții o duc foarte bine. Au salarii foarte mari și-și permit cam orice au ei chef. Toți au mașini. Am remarcat doar câțiva rătăciți cu motociclete. Nimeni nu circulă pe jos. În 2 săptămâni de plimbări în care am mers aproape zilnic pe jos, m-am întâlnit doar cu o mână de oameni în zona periferică.

În zona centrală, desigur, se schimbă un pic lucrurile. Oamenii se plimbă printre magazine, cafenele (care mai de care), baruri și restaurante.
Autobuzele (mijlocul de transport folosit de mine, când nu mergeam pe jos) circulă foarte prost.

Taxi-ul este scump. Pornirea este între 4 și 6 euro. Nu știu exact în funcție de ce variază. Din fericire, am mers de puține ori cu taxi, doar când era prea noapte pentru plimbarea de 40 de minute până acasă. Toți taximetriștii aveau gadgeturi. Totuși, deși au GPS și alte cele, nu se folosesc de el. Oricum, Nicosia nu e chiar așa mare. Se folosesc însă de mini-TV, optimizat la rându-i pentru meseria de taximetrist.

Deși sunt în Est, trăiesc la standarde de Vest. E oarecum normal, pentru o țară turistică, să investească în felul în care arată. Din Larnaca până-n Nicosia (capitala), din Nicosia până-n Ayia Napa (stațiune la mare), am întâlnit doar drumuri impecabile. Ciudat, deși nu sunt șofer este un aspect la care sunt mereu atentă.

În 2 ianuarie ciprioții refăceau parte din trotuare și treceri de pietoni. Nu am reușit să înțeleg exact de ce dat fiind că oricum nu le folosea mai nimeni și nici nu erau deterioriate. Mai mult mi-au îngreunat mie traversările.

Tot în 2 ianuarie autobuzele nu circulau din cauza unei greve. Am aflat de la un șofer în timp ce așteptam un autobuz în stația principală. Dacă nu mă grăbeam, aș fi stat să-l întreb și care era cauza grevei. Au program foarte lejer, ultimul autobuz pleacă din stație până-n ora 21. Autobuzele sunt și ele noi și puse la punct. Să fi fost salariile motivul?

Ciprioții nu mi-au lăsat impresia că ar fi prietenoși. Cu foarte puțini am putut intra în vorbă (când scopul conversației nu a fost unul comercial – în cazurile acestea, jos pălăria). Nici nu prea zâmbesc. Din acest punct de vedere, sunt destul de estici.

Ce am făcut eu?

• În prima mea zi în Cipru am fost la cumpărături la supermarketul cu cele mai mici prețuri din Nicosia. Am vizitat două etaje din trei. Zic vizitat pentru că nu m-am ocupat eu cu umplutul coșului, eu doar am studiat oferta și prețurile. Am avut de-a face cu o prima vânzătoare, deloc dispusă să mă ajute. Cu cele care i-au urmat a fost mult mai ok, presupun deci că respectiva suferea de PMS.
• Am fost la mare. Deși erau vreo 18 grade erau oameni la plajă și chiar în apă. Am stat și eu puțin la plajă, așa ad-hoc. Soarele, briza, marea albastră, cerul senin… totul a fost delicios în acea zi. Din nou, mă simt vinovată că încă nu am ajuns la Marea Neagră, doar de alte mări ajung să mă bucur.
• Am trecut în partea turcească. Pentru a trece, e nevoie viză. La vamă tanti m-a întrebat dacă am mai fost. I-am răspuns că am mai fost în Turcia (neștiind la ce se referă). Mi-a răspuns foarte iritată ca aceasta nu este Turcia. Abia ulterior m-am informat cu privire la situație, am văzut și zona social media amplasată la punctul de trecere. Tinerii militează pentru reatașarea zonei ocupate de turci. Singura problemă este că zona ocupată de turci este incredibil de săracă. Este o diferență ca de la cer la pământ între cum trăiesc oamenii de cele două părți ale baricadei.
• Din partea turcească mi-am luat rahat turcesc (care știam eu că e foarte bun încă de când am fost în Turcia). Ulterior mi-am luat și rahat cipriot. Tot cel turcesc mi se pare mai bun.
• M-am bucurat de dimineți (la prânz) pe terasă, la soare, îmbrăcată sumar.
• Am ieșit în oraș de câteva ori. Ciprioții nu dansează. Pentru simplul fapt că am dansat, am făcut senzație (cum îi place prietenei mele să zică).
• Am băut foarte multă cafea. Asta în condițiile în care eu nu beau cafea de felul meu. Am tot ajuns, însă, prin cafenele mai mult sau mai puțin vestite și a trebuit să le încerc specialitățile.
• M-am plimbat prin magazine. Nu am cumpărat nimic deoarece prețurile, chiar și după reduceri, mi s-au părut prea mari pentru buzunarul meu. Mi-am făcut, în schimb, o listă cu lucruri de care aș avea nevoie. Like that helps!
• M-am plimbat mult și în afara magazinelor. Adică pe străzi. Cu speranța deșartă de a întâlni oameni. Cărora să le zâmbesc și să-mi zâmbească. Nu a fost cazul, însă.
• Am fost la bingo. Mai multe despre acest incident cu altă ocazie.
• Am petrecut de revelion. Într-un pub, foarte frumos pregătit pentru ocazie, cu șampanie și confetti.
• Am fost de două ori la Friday’s. Nu a fost atmosfera de la Hard Rock Cafe, dar am mâncat americănește, am încercat cocktailuri și deserturi și am pozat mai toți pereții. Ah, și sosul Jack Daniels este genial! Un pic cam dulce pentru gusturile mele, dar foarte interesant oricum.

Cu ce am rămas?

Cu un magnet, evident! Și cu un pin de la Friday’s. Și niște bronz sănătos.

Hai și cu niște concluzii. Până să merg acolo nu înțelegeam de ce prietena mea vrea să se întoarcă. Nu înțelegeam cum de nu și-a făcut prieteni noi, ea fiind foarte sociabilă. Nu înțelegeam cum de nu se distrează în oraș când își permitea mai orice. Acum înțeleg că oricât e de bun traiul cipriot, este un trai molcom, apatic.

Poți trăi acolo, desigur, dacă ești o persoană liniștită, vrei să faci bani pentru a pune deoparte sau să cheltui fără număr, vrei să te așezi zilnic cu fundul în mașină să ajungi în locuri de interes și nu simți nevoia să ai de-a face cu oameni noi. Este un loc bun de vizitat pentru restul oamenilor.

PS: Am pozat multe flori. Majoritatea movalii.

Cipru