Apasati pe X pentru deblocare

De multe ori mă trezesc gândindu-mă la tendința noastră de a rămâne blocați în anumite momente ale vieții noastre. Ne place să tergiversăm, să amânăm momentul următor… uneori de frică, alteori în speranța că dacă-l prelungim suficient momentul respectiv va redeveni real.

Toți suferim dezamăgiri. Sau trăiri intense ce ne aduc senzații aproape incomparabile.

NU voi susține că eu am soluția ideală. Cei ce mă cunosc „îndeaproape” știu că am și eu procesul meu de a trece peste un moment. De regulă se concretizează prin a mă plânge foarte mult, foarte intens și foarte zgomotos (în sinea mea, prin monologuri purtate, prin acțiunile întreprinse - pagina de Facebook pentru Igor este un exemplu în acest sens, prin tweeturi și status update-uri etc). Admit că încă îmi este dor de Igor. Îmi pare în continuare rău că am rămas fără el. Dar după ce l-am plâns intens vreo 2 săptămâni, am început să mă bucur de Inga. Și, da, o butonez toată ziua, dependentă cum sunt. :D

Ideea este că exteriorizez la maxim nemulțumirea/trăirea. Și pe urmă mă calmez și începe să-mi treacă și încep să mă pregătesc pentru alte momente. Iar momentele acelea vin, bune sau rele, și mă bucur de ele pentru simplul fapt că acesta este cursul existenței.

E păcat să uităm că viața e alcătuită din mai multe momente, nu doar din unul singur, indiferent ce bucurii sau dezamăgiri ne-a adus acesta.

If you are stuck, get over yourself!

Melodia asta zice tot:

„You’ve got to get yourself together
You’ve got stuck in a moment and now you can’t get out of it
Don’t say that later will be better now you’re stuck in a moment
And you can’t get out of it.”

PS: Sper că m-am făcut înțeleasă. Pentru nelămuriri, vă rog să mă contactați! :)

Americanii si masinile lor

by Wieden + Kennedy


Una rece, una calda

In urma cu 3 zile l-am pierdut pe Igor. Prea putin conteaza cum. Ideea este ca l-am pierdut in cel mai stupid mod si context posibil, avand in vedere cata grija aveam de obicei de el. Este cel putin evident faptul ca m-a afectat foarte mult pierderea lui, ca m-am agitat (si inca ma agit) sa fac toate demersurile necesare ca sa stiu ca am facut tot ce puteam face pentru recuperarea lui. Si da, sunt o bataie de cap pentru prietenii mei care incearca sa inteleaga prin ce trec. Si sunt o si mai mare bataie de cap pentru cei care nu au habar sau privesc lucrurile la modul superficial. Really sorry.

Dar, nu conteaza. Sunt constienta ca nu e normal sa fac atata caz ca am pierdut un obiect.  Si chiar de ma conformez  intr-un final, nu dau nume la obiecte ca sa-mi fie totuna cand le pierd. E la mintea cocosului asta, as zice eu. :P

Ceea ce m-a surprins pe mine placut in acest context neplacut este faptul ca am avut o revelatie.  O revelatie mult-asteptata, as zice eu. Care m-a facut sa zambesc (poate nu la propriu, dar sigur in sinea mea) de bucurie ca am descoperit ceva ce asteptam de mult sa descopar. Estte vorba despre ceva despre mine, despre ceea ce vreau sa fac.

Simteam de ceva vreme ca-mi lipseste un scop. Acesta a fost si principalul motiv pentru care am lasat multe sa se intample dupa voia vantului sau dupa cum le lua si ducea valul. Speram sa ma regasesc si pe mine undeva pe parcurs. Pana la urma, valul acesta a adus ceva pozitiv cu sine. Mi-a adus ceva la care sa visez. Si sunt atat de fericita incat mi se pare ca-l tradez pe Igor, fiind astfel.

In ciuda pierderii suferite, astazi a fost una dintre cele mai bune zile ale mele datorita acestei mult asteptate revelatii. Abstract, nu? Asa incepe o saptamana interesanta… ;)

Oh la la! Paris!

Ziceam la inceputul anului ca am de gand ca in 2010 sa vizitez 4 orase noi din 3 tari in care nu am mai fost. Lista nu era neaparat definitivata, doar 2 dintre destinatii fiind batute-n cuie, asa ca pe acest shortlist si-a facut loc, destul de usor, si Parisul.

Nu aveam nicio pasiune pentru Paris. Nu ma atragea nimic in mod deosebit la el. Dar parea a fi un oras interesant de vizitat si m-am bazat intr-o mare masura pe mult vestita-i magie. Plus ca era ceva nou. Iar noul intodeauna da fiori. :)

Eu ca si obiective imi propusesem sa ajung in trei locuri (nu obiective turistice): Hard Rock Cafe, H&M si Subway. Da, ce face consumerismul acesta din noi, ati zice voi. Sa mergi la Paris si in loc sa visezi la Turnul Eiffel sau la o plimbare pe Sena sa fii cu gandul la niste branduri deloc specifice orasului. Si da, admit ca asa este. :)

Nu ma consider un turist traditional. Nu vad niciun farmec in a bifa 10 obiective turistice pe o lista, intr-o zi, daca dintre acestea nu am apucat sa ma bucur cu adevarat de niciunul. Personal, prefer sa ma plimb cat mai mult, sa ma amestec cu oamenii sa simt orasul intr-un mod cat mai apropiat de felul in care il simt ei. Asa am procedat la Barcelona, motiv pentru care nu ramane doar orasul meu preferat ci si excursia cea mai reusita.

In fine, revenind la Paris. Seara in care am ajuns a fost o prima reusita pentru mine deoarece am gasit hotelul fara prea multe indicatii, cautand doar dupa strada, cu ajutorul hartii. La fel a fost si cea de-a doua zi cand am atins punctele de interes de o lista facuta anterior, le-am legat frumos, am avut ocazia sa ma si plimb, sa stau in Tuilleries cu ratustele, sa mananc in parc… in timp ce prietenele mele vizitau Louvre-ul.

From Paris - Franta

Lucrurile nu au decurs la fel de frumos in ziua 3 si 4. In primul rand, ma supara groaznic vremea!  Desi era relativ insorit, batea un vant teribil de rece care ma indispunea impotriva vointei mele. Am si evitat anumite activitati strict din cauza lui. In al doilea rand, sincer, ma plictisisem. Si nu de Paris. Pentru ca nu apucasem sa-l simt. Ci de mersul cu metro-ul. Aveam senzatia ca stau mai mult sub pamant decat la suprafata si nu puteam simti atmosfera orasului de sub pamant. Ceea ce a fost frustrant pentru mine…

From Paris - Franta

Nu ma pot plange deoarece in acest rastimp am vazut Sacre Coeur si Montmartre, Dome des Invalides, Tour Eiffel si parcul Champ de Mars, Moulin Rouge, Arc de Triomphe. Dar prea pe fuga parca.

Mi-am revenit in forta la finalul zilei 4 cand am ajuns, intr-un final, si la cel mai important dintre punctele mele de interes, si anume Hard Rock Cafe.

From Paris - Franta

Si pe urma a venit ziua 5 - ziua in care am si revenit in Timisoara - care a fost dedicata cafenelelor si plimbarilor intr-un complex comercial. Oh la la! :)

Ce mi-am dat seama, inca de pe parcursul excursiei a fost ca, inevitabil, comparam Parisul si experienta mea acolo cu ceea ce a insemnat Barcelona. Concluzionez, astfel, ca este destul riscant sa vizitezi orase noi atunci cand deja ti-ai descoperit orasul de suflet, unde ai petrecut momente deosebite. Orice altceva va tinde sa fie categorisit drept nedemn… Dar nu renunt inca. Sigur mai sunt orase care sa-mi dea o senzatie deosebita. Cum a fost cazul Bratislavei. :)

Gand scurt

M-a stragulgerat un gand scurt dar care nu incape in cele 140 de caractere de twitter, nu merge ca status update pe Facebook, nu poate fi condensat intr-un citat pe tumblr asa ca nu-mi ramane decat sa-l pun pe blog.

Stiti cum se zice ca stomacul se mareste, respectiv se ‘ingusteaza’ in functie de cat si ce mananca o persoana, cat de des etc.

Astazi m-a strafulgerat un gand ca este cam la fel si cu relatiile interpersonale, cu apropierea fata de oameni, cu sentimentele. Cand ne lipsesc anumite sentimente, nu le resimtim o perioada indelungata ajungem sa credem ca putem si fara ele sau mai rau, ca suntem incapabili sa le mai simtim.

Cand o perioada indelungata refuzam accesul persoanelor noi in viata noastra ajungem sa credem ca ne sunt suficiente cele care le avem si ca ne-ar fi greu sa mai lasam pe altcineva sa se apropie.

Cred ca totul tine, pana la urma, de exercitiu. Daca iti permiti sa iubesti (nu neaparat in sensul romantic) astazi un pic, maine vei iubi un pic mai mult, si tot mai mult pana cand vei avea destula iubire cat pentru mai multe si diverse persoane.

Daca dai drumul unui om nou in viata ta, descoperi aspecte pozitive (sau nu) dar oricum, ‘racoritoare’ (ca sa evit englezismele nenecesare), acest om mai aduce si pe altii cu sine, diferiti dar ‘racoritori’ si ei in felul lor si ajungi sa nu te mai saturi de acest aflux de nou.

Sa exersam, deci. :)

PS: Cat de curand, jurnal de calatorie de la Paris. :)

Advertising fara minciuni?

M-am uitat in urma cu aproape o luna la The invention of lying, film ce prezenta o luma in care nimeni nu poate minti, acest concept fiind inexistent pana in momentul in care il nascoceste eroul peliculei (fara a o si denumi minciuna, evident).

the-invention-of-lying-300x224

Un ad la Coca Cola ar arata in felul urmator (nu merge embed). Cam ce poate zice un mesaj publicitar fara minciuni? Pai, in cazul Coca Cola e simplu. Deja stie toata lumea ca este o bautura exagerat de indulcita, plina de calorii. De schimbat nu au schimbat nimic la produs de foarte mult timp. Au pus totusi un urs polar pe ambalaj ca sa le placa copiilor. ;) Dar nu-i bai, oamenii oricum cumpara Coca Cola. Prin urmare, call-to-action-ul este pur si simplu: “Do not stop buying Coke” iar, sloganul cel mai potrivit este: “It’s very famous”.  Si mai funny mi s-a parut ’sinceritatea’ Pepsi al caror slogan ar fi fost: “For When They Don’t Have Coke.”

De o vizibilitate buna s-a bucurat in schimb Pizza Hut, al carei cutii au servit drept tablete pentru mesajul Omului din Ceruri. Si Budweiser a fost mai mult decat vizibil de-a lungul filmului. Ostentativ chiar. Daca as fi in target, cred ca m-as enerva. Dar asta nu-i noutate. :)

Inca nu-mi dau seama daca sa numesc aceste ’stunt-uri’ un product placement atipic sau ironii la adresa brandurilor in cauza.  Daca e sa ma iau dupa faima regizorului, as tinde spre a doua varianta. Dar avand in vedere ca filmul, cel putin din a doua jumatate, s-a dovedit a fi ‘the classic american story’, poate a vandut mai mult decat povestea.  Aici, ma refer la cele pentru Coke si Pepsi. In cazul Budweisser si Pizza Hut e clar ca a fost vorba de plasament contra cost.

PS: Intr-un interviu, regizorul sustine contrariul si ca i se pare amuzant ca lumea speculeaza in acest sens.

Event ECO - Caravana Solar Cinema

Sambata aceasta, se intampla ceva fain.  Mai exact, prietenii de la ECO CLUB Timisoara ne invita sa participam la Caravana Solar Cinema.  Este o ocazie unica de a lua parte la ‘ inovatii in domeniul ecologiei urbane’  cum le-au denumit chiar organizatorii.

Dintre highlight-urile event-ului (in viziunea mea, desigur), mentionez ca:

- voi putea sa-mi iau cercei noi deoarece vor fi de gasit obiecte handmade de la Cloud Factory si de la Freecycle Timisoara.

- de la ora 18:00, voi putea viziona proiectii eco de film, oferite de CosyMo’s SOLAR CINEMA.

solarbioscoop

Daca nu stiti/stiati despre conceptul de “solar cinema”, va aduc la cunostinta ca CosyMo’s SOLAR CINEMA este singurul cinematograf mobil din Europa. Este si eco deoarece pe dubita cu care calatoreste sunt amplasate panouri solare iar energia colectata este utilizata la proiectiile de film. Frumos, nu?

Avatar e frumos colorat

De fapt, Pandora e frumos colorata. Iar pentru mine acest lucru s-a dovedit a fi cel mai fascinant aspect la filmul Avatar.

avatar_movie

Am ajuns cu greu la Avatar. In primul rand, datorita popularitatii filmului care facea destul de greu sa gasesti locuri daca nu te mobilizai din timp. In al doilea rand, datorita lungimiii filmului care a fost si motivul pentru care m-am mobilizat mai greut. Auzeam, citeam despre film, eram curioasa… dar la mine tot ce inseamna film peste limita de 1:45h se vizioneaza acasa, in 2 parti. :) Short attention span, ce sa-i fac?

Am auzit o groaza de lucruri despre acest film. In primul rand ca trebuie neaparat sa-l vizionez in 3D ca sa-l simt cum trebuie. Cat despre poveste, calitate si alte cele, parerile au fost impartite. Oricum, eu de obicei cand aud prea multe despre ceva ma astept la ce-i mai rau.

In cazul de fata nu am capatat chiar ce era mai rau. Adica au fost faze din film la care am exclamat iritata: “You gotta be kidding me!” Per total, personal, nu mi-au placut nici efectele speciale, nici efectul 3d, nici love story-ul (cam sec de alltfel) si cu atat mai putin scenele de lupta.

Dar, mi-a placut filmul pentru doua lucruri: coloritul sau si spiritualitatea Na’vi-lor. Mai exact, mi-a placut faptul ca aveau pasari si plante mov (si nu numai :D) si ca erau interconectati cu intreaga lor faptura cu natura inconjuratoare si traiau prin ea si pentru ea. Pentru aceste doua aspecte tind sa fiu de acord cu cei care zic ca Pandora este o lume ideala, utopica dar care ar trebui sa existe.

PS: Si silueta Na’vi-lor era de invidiat. :D

Meet iGor

Va mai amintiti de Bloomchen, nu? :) E laptopita mea mov pe care am prezentat-o aici. Ea, Envy, Smooth si Hippie erau cei mai de vaza membrii ai familiei. Hippie nu mai este deoarece a fost furata. :( Dar, de curand, familia noastra a mai crescut putin (sau, pot zice ca s-a completat), o data cu aparitia lui Igor.

igor_gray_shadow

Ca sa se si inteleaga despre ce vorbesc: Igor este un iPhone 3G. Numele lui, desi atipic in comparatie cu numele celorlalte obiecte ale mele, este unul dintre cele mai inspirate. Inspiratia nu a fost a mea asa ca imi permit sa o laud. :P Eu oricum nu puteam boteza doua iPhone-uri deoarece m-am ocupat deja de gasirea numelui pentru iPhone-ul lui Alen, in urma cu aproape 2 ani. Nume de care el nu se foloseste… :|

Sa revin. Nu stiu cati dintre voi ati vazut filmul Young Frankenstein. Eu, inca nu l-am vazut dar am de gand. Ideea este ca datorita secventei urmatoare s-a ales Igor cu numele acesta.

So, it’s ‘eye-gor’, got it? ;) Nu, glumesc. Eu pronunt Igor normal. Dar asocierea cu secventa aceasta il face mai ‘i’ decat orice alt nume i-as fi putut da. ;)
PS: Multumiri lui Alex pentru logo si mai ales pentru rabdare :P. L-am chinuit vreo trei zile pana sa ajunga la varianta aceasta deoarece nu-mi era clar ce si cum vreau sa arate.

Rezolutiuni de nota 10

Imi zicea o prietena la finele lui 2009 ca in acest sezon urarea cea mai trendy este: “Sa ai un 2010 de nota 10!”  Un alt trend, de sfarsit/inceput de an este o lista cu propuneri/planuri/ amagiri de sine numite mai nou ‘rezolutii’ din eng. ‘resolutions’. Pentru ca imi place sa fiu trendy, am combinat cele doua trenduri si va prezint, in premiera, lista mea de 10 rezolutiuni de nota 10. Nu va plictisesc cu cele serioase, respectiv siropoase ca nici nu-si au locul aici. Dar iata-le pe cele mai fezabile:

  1. Sa citesc (din) clasicii rusi.
  2. Sa vizitez 4 locuri noi in 3 tari in care nu am mai fost .
  3. Sa descoper muzica noua, buna.
  4. Sa merg la un mega-concert si, cam in aceeasi nota, sa merg la cel putin un festival de muzica.
  5. Sa scriu (mai mult). Inclusiv pe blog.
  6. Sa gasesc ceva nou de colectionat (desi aici poate se pun si bratarile de pe la evenimente la care merg, colectie inceputa la sfarsitul anului trecut).
  7. Sa-mi fac, respectiv, dau disertatia.
  8. Sa ma uit la documentare faine.
  9. Sa vad mai multe filme, in speranta de a recupera timpul pierdut cu serialele. Fara sa renunt totusi la seriale. :P
  10. Sa invat sa inot.

Si gata -respectam limita de 10- ca sa nu transform lista rezolutiuni intr-un to do list pentru ca acelea sunt interminabile in cazul meu. :)

An nou bestial, apropos!

« Previous page

Next page »