Bis?

‘Guess who’s back?’ Desi am fost fana Eminem in tinerete, trebuie sa admit ca dupa al doilea sau album a inceput sa ma enerveze acest enunt pe care-l folosea pe cel putin unul din trackurile fiecarui nou album lansat. Totusi, din punct de vedere al marketingului, functiona. Fie ca lipsea intentionat sau ‘fortat’ de pe scena showbiz-ului in momentul in care revenea, facea furori.

Evident, nu este cazul meu. Nici nu prea poate fi vorba de un comeback in cazul meu. In ceea ce ma priveste, am fost trasa de manecuta pentru ca nu am mai scris nimic pe blog. Regret amarnic ca mi-am dezamagit putinii cititori fideli ;)

Deci, ce am facut in ultimele 5 saptamani ‘or so’?

In mare, cred ca pot zice ca am facut o pauza in sensul ca mi-am permis sa ma stresez pentru cate o chestie pe rand in loc sa ma stresez pentru mai multe deodata, cum fac de obicei. Am luat-o mai usurel, cum s-ar zice ;)

Ultima data cand am scris, eram in plina sesiune. De atunci s-au dus si examenele. Daca va faceati cumva griji, le-am luat.. Cu brio! :P Dupa sesiune mi-am facut cadou un mini-eurotrip, despre care va voi povesti mai multe intr-un post separat.

Dupa excursie am aflat ca am luat DALF-ul. Mi-am ridicat atestatul de reusita in aceeasi zi in care mi-a ajuns diploma DELE (pentru spaniola). Am declarat ziua respectiva (23 iunie) ziua limbilor straine :P

Am ramas fara Hippie de mai bine de doua saptamani. Aparent e bolnvavioara si nu am voie sa ma deplasez cu ea pana cand nu o consulta doctorul. Problema este ca ar trebui si dusa la acest miraculos doctor… iar intre timp eu am probleme ‘locomotorii’.

Dupa ce am citit la Ale despre finaluri tampite si nu numai, m-am riscat sa ma uit la Veronica Mars (desi primise cea mai mica nota pentru final). Adevarul este ca finalul a fost de-a dreptul stupid dar nu pot sa zic ca regret saptamana pierduta uitandu-ma la cele 3 serii. Acum sunt in cautare de alt teenage TV show care sa-mi indulceasca noptile. ;)

Am fost la Hangover saptamana trecut si mi-a placut. Mi-as fi dorit sa merg la Ice Age 3 azi sau maine… Din pacate pe site scrie ca s-au epuizat deja locurile si nici stiu daca am cu cine merge…

Ce-ar mai fi oare de zis? Ah, puteti castiga un exemplar din Funky Business Forever printr-un comentariu aici!

Mi-am vizitat readerul cam o data la 4 zile, stiu deci cam ce a facut blogosfera dar daca aveti ceva de completat… fill me in! :)

25 de ani de Tetris

Chiar ma gandeam in urma cu cateva zile ca dintre jocurile copilariei mele, Tetris-ul este cu siguranta cel care mi-a consumat cel mai mult timp. Alaturi de Solitaire. ;)

Iata ca au trecut deja 25 de ani de cand rusul Alexey Pajitnov, pasionat de puzzle-uri, a adunat formele ce au cucerit ulterior lumea, pe ecranul calculatorului sau.

Cu ocazia aniversarii Tim Nudda reunit pe AdFreak 5 TVC-uri realizate de-a lungul timpului pentru joc. Cel putin amuzante. Dar si relevente pentru cum publicitatea a evoluat o data cu produsul.

Mai  multe detalii despre cum Tetris a devenit o senzatie mondiala aici.

Nebunia handmade

De curând mi-am inaugurat cea de-a doua gentuţă handmade. Şi nu mă prea pot sătura să o admir. :) Este făcută la comandă, după vrerile mele. Ceea ce o face şi mai specială. Unde mai pui că este unicat?

6

Fie ca vorbim de cercei, genţi sau îmbracaminte handmade-ul a devenit trendy. De fapt, lucrurile sunt destul de simple: oamenii nu mai vor sa consume doar ce li se oferă, oferta este limitată şi standardizată şi este ştiut că oamenii preferă să găsească metode de a se individualiza, inclusiv prin achiziţiile ce le realizează şi prin produsele ce le folosesc. Şi vestea bună este că există oameni talentaţi care pot satisface aceste noi nevoi.

Propria mea nebunie handmade a început cu cerceii de sârmă realizaţi de o fostă colegă de serviciu, a continuat cu cerceii din fimo şi persistă de ceva timp. În ultimele luni am descoperit mai multe bloguri ale unor persoane care fac lucruri deosebite cu mâinile lor: de la cercei şi alte accesorii sau pictare a tot felul de articole la genţi, încălţăminte, articole de îmbrăcăminte. Iar blogurile de acest fel ce le-am descoperit nu sunt puţine şi sunt convinsă că mai există multe altele. Mă bucură deosebit de mult să observ această tendinţă. Şi nu pot decât să fac tot posibilul să o încurajez.

În căutările mele am descoperit-o şi pe cea care mi-a făcut cele două genţi, care am avut norocul să şi fie din Timişoara: Anca Toma. Ultima geantă postată este chiar cea care a făcut-o pentru mine. Mie una îmi place cum lucrează şi o recomand cu căldură.

În ceea ce priveşte prima mea geantă handmade, ea arată ceva de genul acesta (încă nu era terminată la momentul fotografierii):

img_0834

Probabil că unii dintre voi aţi şi văzut-o, am purtat-o destul de frecvent.

Între timp, am pus deja ochii pe o altă geantă ce am descoperit-o la o alta artistă locală (care îmi este şi tiză :P) ce face lucruri frumoase cu mainile.  De data aceasta geanta nu este handmade, ci mai degrabă refurbished, dar implică aceesşi creativitate şi originalitate.

Big Blogger

Şi dacă tot vorbeam de şcoala (a se citi cursuri) astăzi, în cadrul unui curs despre publicitate şi relaţii publice online, am vorbit despre bloguri. Nu a fost prima dată, de-a lungul semestrului subiectul a fost abordat de mai multe ori dar de data aceasta discuţia a luat o turnură mai puţin academică.

O colegă s-a întrebat oare până cand se va mai permite bloggerilor să scrie despre orice şi daca este normal ca aceştia să scrie despre orice, fără nicio tematică specifică, fără să li se atragă în niciun fel atenţia. Răspunsul logic ar fi fost că blogurile se filtrează prin cititori şi dacă conţinutul unui blog este absolut irelevant pentru toată lumea, atunci acesta nu va fi citit. Dacă este relevant pentru 5 persoane, atunci doar acele 5 persoane îl vor citi.

Nici nu am enunţat bine această axiomă că un alt coleg vine cu soluţia salvatoare: înfiinţarea unei asociaţii naţionale de gestionare şi investigare a blogurilor. De fapt, stai, de ce să ne oprim aici? Am putea purcede la naţionalizarea blogurilor. Ceva de genul: blogul meu să ajungă să fie blogul nu ştiu cărei instituţii. Iar dacă insist, aş putea să mă angajez la respectiva instituţie şi să scriu despre un număr limitat de subiecte, limitarea fiind impusă.

Bloggerii au devenit brusc nişte personaje ameninţătoare care scriu despre ce şi cine vor, fără limite, care trebuiau oprite cu orice preţ.

Fiind singura persoană cu blog din sală, în momentul în care am început să tastez, am fost acuzată de profesor că de fapt informez membrii vreunei asociaţii bloggeristice.  Cei prezenţi se temeau deja că urma să dea buzna peste noi mascaţii cu îmbrăcăminte neagră şi cu un B mare pe piept.

De asemenea, acronimul FBI a fost deconspirat de către colegul deja menţionat. De fapt vine de la Federal Blogger Investigators.

Şi nu a durat mult până să ajungem la celebrul 1984 (filmul, nu cartea - aparent, noi nu citim). În acest context, locul Big Brother-ului a fost luat de Big Blogger - Big Blogger is blogging (about) you.  Domnilor, domnişoarelor şi doamnelor bloggeri(-ţe), vă recunoaşteţi?

O altă colegă a spus, însă, ceva foarte drăguţ: Blogul este ca un animal. Dacă nu-l hrăneşti, moare. Aici m-am simţit direct vizată, deoarece blogul meu a stat f ără hrană vreo trei săptămâni.

Oricum, îmi pare rău că nu am putut face live blogging; cu fiecare notiţă ce o luam, nu făceam decât să confirm teoria Big Bloggerului. :P

Later edit: Observ faptul că multe persoane nu au reuşit să prindă ironia discuţiilor desfăsurate în cadrul cursului amintit mai sus. Acest post era strâns legat de cel anterior care înşira motivele pentru care mă duc la cursuri şi exemplifica modul în care cursurile şi ambianţa din cadrul acestora reuşesc să mă binedispună. Am precizat la începutul postării ca discuţiile au luat o turnură mai puţin didactică (mai pe româneşte: făceam “mişto”) şi speram să se înţeleagă că nu toate discuţiile se desfăsoară sub forma aceasta. Thanks!

De ce merg la cursuri?

Astăzi am participat la ultimul curs+seminar din acest an universitar. După cum ar trebui deja să ştiţi sunt o ‘control freak’, ceea ce înseamnă că am ţinut o evidenţă a cursurilor şi seminariilor la care am participat, a celor ce nu s-au ţinut şi a celor de la care am fost nevoită să lipsesc. Uitându-mă peste această evidenţă, am constatat că, în semestrul ce tocmai se încheie, am fost prezentă la aproximativ 85% din cursurile ce s-au ţinut.

Dintotdeauna am considerat facultatea un ‘mâncător de timp’ şi de energie şi de cele mai multe ori, în combinaţie cu jobul şi alte proiecte ajungea să mă exaspereze. Am sperat ca la master să fie altfel. Şi sunt aproape mulţumită.

Ştiu că există un nivel foarte mare de neîncredere în sistemul educaţional românesc. Sunt una dintre primele persoane care subscrie pe lista nemulţumiţilor, dacă mi se oferă ocazia. Este chiar motivul pentru care încerc să-mi extind studiile peste hotare, ca să mai experimentez şi alte sisteme, mai bine închegate.

Şi totuşi de ce m-am agitat atât cu prezenţa la cursuri?În primul rând din cauza principiilor mele. Deşi sunt şanse destul de mari ca chiar şi colegii pe care nu i-am văzut mai deloc pe la cursuri să se aleagă cu aceeaşi diplomă ca şi mine la finalul acestei experienţe, eu vreau să pot spune că am meritat-o dar şi că m-am ales cu mai mult de atât. Nu mi se pare normal să plătesc pentru o bucată de hârtie. Pentru mine, să mă aleg doar cu o diplomă ar insemna ROI egal cu zero.

Apoi mai este networking-ul. În facultate nu le-am prea acordat atenţie colegilor mei şi am ajuns să regret acest lucru. Unul dintre motive se prea poate să fi fost faptul ca domeniul meu de interes nu prea coincidea cu cel al colegilor. La master am descoperit că am colegi interesanţi cu care pot discuta teme de interes comun.

De asemenea, majoritatea profesorilor fac eforturi pentru a ne fi si tutori, nu doar profesori. Astfel cursurile sunt de fapt lungi discuţii despre realităţi ale domeniului ce ne interesează şi ne-a adunat pe toţi acolo (în cazul nostru marketing). De multe ori, profesorii ajung să fie moderatorii discuţiilor ce le purtăm între noi. Un alt detaliu important este faptul că  aceste ‘întâlniri’ se desfăşoară între cei cu adevărat interesaţi (ceilalţi apar abia în preajma sesiunii), ceea ce face ca discuţiile să scoată la iveală probleme pertinente si valide.

Iar din toate cele mai de sus rezultă un lucru important: deşi nu aflu neapărat informaţii noi, de primă mână sau care nu le-aş putea afla din alte surse, la cursuri asimilez informaţii (de orice natură) într-un mod plăcut.

Deşi este extrem de obositor să adaug încă 3 ore zilnic la 8 ore de job, eu zic că merită.

Za “Fairytale”

Cred ca au trecut vreo 8 ani de cand am urmarit ultima data un Eurovision cu sufletul la gura. Atunci, Eurovision-ul era cu totul altceva. Ce am observat in ultimii ani este ca pe an ce trece calitatea artistilor ce sunt alesi sa ne reprezinte scade si totul capata o tenta comerciala. Dar ce sa mai zic… this is show-biz.

In schimb, aseara am ajuns in fata unui televizor tocmai cand se numarau voturile la finala Eurovision. Si eram socata de numarul de voturi obtinute de Norvegia si de diferenta covarsitoare de punctaj dintre prima si a doua clasata. Am asteptat deci, cu sufletul la gura sa ascult melodia castigatoare. As fi putut sa o ascult online, dat fiind ca era evident ca Norvegia va castiga, dar am preferat sa astept in fata televizorului, sa creasca emotia (dar si asteptarile) o data cu punctele adunate.

Pentru mine a fost o reala surpriza faptul ca melodia chiar este pe gustul meu. Nu pot decat sa ma bucur ca a castigat o astfel de melodie. Voua cum vi se pare?

Lounge-ul de relatii publice

Workshopurile de publicitate din cadrul Studentfest s-au transformat intr-un lounge despre relatii publice si comunicarea de marketing, despre publicitate vorbindu-se relativ putin in cele aproape 4 ore.

A nu se intelege ca nu s-au atins aspecte interesante. Ba dimpotriva, exemplele dnei dr. Ivana Iancu au fost mai mult decat revigorante. Dupa o prima impresie, consider ca are o experienta bogata in ceea ce priveste evenimentele de PR si comunicarea cu presa.

Alte highlight-uri (care pot fi reprezentative si pentru fluctuatiile auditoriului):

Cei 5 W (la care eu am adaugat si un H)
KISS (Keep it simple, stupid :P)
WSIC (Why should I (we) care?)
WOM (Word of Mouth) - let’s just talk about it ;)

Clipurile prezentate de Stefan au vorbit de la sine despre ceea ce inseamna creativitatea in publicitatea online.  Stiu ca Stefan s-a gandit la noi si a ales sa fie scurt si la obiect dar mi-ar fi placut sa-l aud povestind mai multe. ;)

Publicitate la Studentfest

A cam trecut ceva timp fara sa aiba loc un eveniment notabil (din domeniile publicitate/marketing).  Iata ca organizatorii Studentfest rezerva, pentru al treilea an consecutiv, in conditiile unui buget restrans, un spatiu special publicitatii.

Temele propuse sunt: „Cum sa construiesti o strategie eficienta de marketing”, „Reguli fundamentale ale comunicarii externe”, „Advertising sau PR?” si „Creativitatea in publicitatea online” si vor fi discutate in cadrul unor workshopuri sustinute de: Mihaela Rențea (Managing Director al Trust Communications Bucuresti), Dr. Ivana Iancu (Consultant in Relatii Publice) si Ștefan Szakal (CEO & Creative Director / X3 Studios).

Pana in momentul de fata, au semnat condica de pe Mogabanda urmatorii:

Doru Costica
Raluca Todorescu
Alexandra
Diana Tinjala
Nada Coici
Nuzzu Valea
Costinela Nistor
Ioana Bodale
Moraru Cosmin Mihai
Ioana Curiman
Paduraru Diana Andreea
Vera Alexandru
Puica Lidia
Diana Lavric
Adelina Enache
Alexandra Stefan

si multi altii. ;)

Ne vedem vineri, 15 mai, de la orele 18:00.

Cititi mai multe despre event la Doru.

Shokant de balcanica

Ati vazut, probabil ca a reaparut Fanta Shokata prin zona.

shokata

Deocamdata am vazut doar panourile de prin oras, nu am cautat-o prin magazine. Imi amintesc, insa, din vremuri de demult, ca era o bautura apreciata.

De unde a pornit Fanta Shokata? Conform legendei, a pornit chiar de la noi. Pe unde a mai umblat Fanta Shokata? Prin  Croatia, Serbia, Bulgaria, Macedonia.

Desi la noi a absentat nemotivat in ultimii ani, eu am vazut-o in ianuarie in Serbia. Si in cursul anului trecut in Muntenegru.

Consider ca nu exagerez atunci cand spun ca mi se pare exagerata efervescenta cu care, comunicarea publicitara a Fantei Shokata, spune despre aceasta ca este “Shokant de romaneasca”. Daca este atat de romaneasca, cum se face ca la noi a revenit abia acum in timp ce in restul Balcanilor s-a continuat comercializarea ei?

Stiu

Stiu ca am cam lipsit aproape cu desavarsire de pe blogul meu in ultima vreme.  Dar timpul este limitat, activitatile sunt multiple iar prioritatile sunt prioritati.

Totusi, ca sa nu credeti ca am fost complet inactiva online in aceasta perioada va precizez ca intre timp am mai publicat doua articole pe BasicMarketing: Marketingul din filme sau product placement si Lupta cu perceptiile consumatorului.

De asemenea, in ultima vreme microbloggingul a castigat in fata bloggingului in cazul meu. Se pare ca de prea multe ori prefer sa spun ceva in 140 de caractere decat sa dezvolt o idee aici. Ceea ce poate e bine, poate e rau. Nu am stat sa analizez, poate tocmai pentru ca tinde spre rau. Ideea este ca am fost ceva mai activa pe twitter. Daca aveti cont, putem sa ne scriem si acolo. :P

Ah, pana nu uit… maine este intalnirea bloggerilor timisoreni.  Inca nu s-a stabilit nimic concret dar daca vrem cu adevarat ne gasim noi, nu?

« Previous page

Next page »