În căutarea mea

De regulă, un astfel de post, ar fi scris în engleză. Însuși faptul că scriu în română mă sperie. Prin urmare, be afraid.

M-a întrebat cineva de curând care este prioritatea mea pe termen scurt. I-am răspuns că redescoperirea mea.

Nu sunt neaparat pierdută ci doar detașată de anumite părți de-ale mele. Și vreau să gasesc lipiciul care să le pună la loc cum trebuie. Lipiciul la care mă gândesc eu este o formă de exprimare.

Vreau să creez ceva care să exprime lucruri nespuse și chiar negândite, dar simțite. Insist… să gasesc lipiciul care să-mi reatașaze părți pierdute din mine.

Cel mai bun lipici pentru mine este muzica. Chiar dacă este a altora, felul în care mi-o însușesc o face cât se poate de personală. De fiecare dată când mă pierd într-o mulțime, ascultând muzica, mă pierd în ea ca să mă regasesc pe mine.

Astăzi… nu aud muzica. Parcă a dispărut în totalitate. Resimt o surzime interioara… de-a dreptul dureroasă. Iar acest lucru mă înnebunește. Și-mi vine să urlu. Dar nu este muzica să-mi acompanieze urletele…

Mă simt de parcă aș pluti în neant. Cum să mă găsesc fără muzică?

Cc: Puterea unui nume de brand

Un alt articol din seria celor scrie în perioada martie - iulie 2009 pe BasicMarketing.ro - preludiu pentru următorul meu post. :)

Despre nume

Un nume este un substantiv folosit pentru a distinge persoane, animale, obiecte, locatii si produse intre ele.

Naming-ul este procesul de atribuire a unui cuvant sau unei fraze unui obiect, unei proprietati, unui produs, unui fenomen etc.

Ati fost vreoadata curiosi de semnificația numelor voastre? I-ati interogat pe parintii vostrii cu privire la procesul decizional care a dus la alegerea numelui sau numelor care va reprezinta in prezent? Mai mult de atat, va identificati cu acel(e) nume?

Dar atunci cand dati un nume animalului de companie preferat? Incercati sa surprindeti in acel nume toata dragalasenia sau ferocitatea sa? Cel mai probabil incercati ca acel nume sa spuna ceva despre pisica, cainele, hamsterul respectiv si despre relatia voastra cu acesta. Intr-un mod asemenator se pune problema si in cazul unui nume de brand.

De unde provine puterea numelui de brand

Un nume bun, valorează mai mult decat o avere. (Miguel de Cervantes, 42. Don Quixote. Volumul II. Capitolul XXXVIII)

Daca un brand este un nume care ocupa un loc in mintea consumatorilor si le influenteaza acestora deciziile de cumparare, este evident faptul ca numele in sine trebuie sa-si insuseasca principalele caracteristici ale brandului pe care-l reprezinta si sa le evoce intr-o maniera naturala si fidela.

Un nume este extrem de important pentru un brand. Unii spun chiar ca este cea mai importanta caracteristica a acestuia. Numele poate pozitiona brandul si delimita natura ofertei sale, poate sustine identitatea si personalitatea acestuia.

Rolul unui nume de brand este sa personifice informatiile despre ceva, informatii ce reprezinta valoare adaugata, diferentiand brandul intr-un anume fel de alternativele existente.

Numele de brand releva adeseori intentiile unui brand, mai ales in cazul acelor branduri unde alegerea numelui de brand s-a facut tinand cont de anumite caracteristici obiective sau subiective pe care acesta ar trebui sa le transmita.

Un nume de brand are rolul de a provoca, in mintea consumatorului , asocieri pozitive cu brandul respectiv.

Cum se alege numele de brand

De ce oare Steve Jobs si Steve Wozniak au ales sa-si numeasca brandul Apple? In cazul acestora numele nu a rezultat in urma unei cercetari creative si nici nu este produsul vreunui soft ingenios de naming. A fost , pur si simplu, numele care le-a placut si li s-a parut potrivit produsului ce urma sa fie lansat. Au folosit acest nume pentru a accentua natura necoventionala a brandului care, ulterior, a revolutionat relatiile dintre om si computer.

Rezulta de aici ca cel mai important aspect in procesul de alegere a unui nume de brand este masura in care acesta va putea sa comunice viziunea, personalitatea si caracteristicile brandului.

De luat in considerare:

  • Strategia pe termen lung referitoare la noul produs
  • Arhitectura de brand: pozitia pe care o va ocupa noul brand in arhitectura existenta
  • Cu cat mai multe optiuni, cu atat mai bine
  • Criterii de eligibilitate cum ar fi: pronuntia, dispersia termenului (daca acesta exista), posibilitatile de protejare a numelui de brand, problemele legale, costurile etc
  • Lungime potrivita, cuvintele sau sintagmele lungi sunt greu de urmarit si de retinut
  • Evitarea confuziilor si a ambiguitatii
  • Un nume unic, original are sanse mai mari sa fie retinut de consumatori
  • Disponibilitatea unui domeniu cu acelasi nume

Inregistrarea si protejarea unui nume de brand

O data gasit numele perfect pentru brandul nostru ar fi o supriza neplacuta sa constatam ca acesta este deja detinut de altcineva sau este supus unor conditii legale. De aceea, o metoda de a proba disponibilitatea unui nume este verificarea bazelor de date nationale si internationale cu marcile inregistrate, incepand cu cele din propriul domeniu de activitate si alte domenii conexe. In acelasi timp, se poate verifica disponibilitatea domeniului cu acelasi nume. Daca in urma cercetarilor rezulta ca numele de brand este disponibil acesta se va inregistra la organele aferente (in cazul Romaniei la OSIM) si va incepe comunicarea de brand. Dar acesta este un alt capitol pe care-l vom discuta, eventual, cu alta ocazie.

Turist in Timisoara

De ziua mea am primit un aparat foto. Și da, sunt foarte tare fericită. :) Pe lângă motiv de mare bucurie m-am gândit că-mi va prinde foarte bine în cadrul plimbării prin Timișoara organizate în acest week-end de BlogDeTurism și membrii de vază ai bloggerimii timișorene. :P

De-a lungul săptămânii am mai tot făcut poze, pe traseele mele zilnice în drum spre și dinspre birou. Astfel, în cadrul plimbării, când am ajuns în piaţa Traian am rămas fără baterie. :( Da, așa îmi trebuie dacă după ce am făcut o săptămână poze, nu m-am gândit sa pun camera la încărcat.

Oricum, având acestea în vedere, avem două albume de poze.

Unul random, cu poze făcute de mine de-a lungul săptămânii:

Timisoara, Romania random

Și unul guided, din cadrul plimbării:

Timisoara, Romania guided

Pe unde am fost, în ordinea check-in-urilor de pe Foursquare:

Catedrala Mitropolitană Ortodoxă

Piața Victoriei

Muzeul Banatului

Opera Națională Română

Sinagoga din Cetate

Muzeul de Artă

Piața Unirii

Parcul Poporului

Piața Bălcescu

Scarț Loc Lejer

Piața Plevnei

Piața Maria

Parcul Alpinet

Ce am aflat nou și interesant:

  • În Piața Operei o alee se numea Corso și era destinată celor bogaţi iar cealaltă surogat, fiind destinată servitorilor.
  • În Piața Operei se găsesc, printre altele, palatele familiilor Merde, Neuhaus, Weiss.
  • Actuala clădire a Muzeului Banatului - Castelul Huniade, nu este cea mai veche clădire din Timișoara, este pe locul celei mai vechi clădiri si seamănă, relativ, cu respectiva.
  • Iancu de Hunedoara a plecat de la Timișoara pentru a apăra Belgradul.
  • Unul dintre cei mai apreciați directori ai Operei din Viena, Hollander este de origine timişorean, fost vatman.
  • În 1782 a avut loc prima reprezentație teatrală la Timișoara, a trupei de teatru călătoare de la Viena.
  • Fabrica de Bere din Timișoara s-a născut datorită unor motive mai mult decât practice: cea mai buna soluţie de a filtra apa era berea. Iar filtrarea era necesară datorită condițiilor din secolul al XVIII-lea: mlaștini, malarie etc
  • Cuvântul fraier își are originile în perioada de administrare habsburgică a Olteniei (20 de ani) și are la bază denumirea de „Frei Herr” ce înseamnă „domn liber” și reprezinta cel mai de jos rang în rândul nobililor.
  • Casa Eugeniu de Savoya construită în memoria lui, nu a locuit în ea.
  • Eugeniu de Savoya, după gonirea turcilor, l-a lăsat guvernator pe Florimund de Mercy.
  • Domul din Piața Unirii are turnuri mici pentru a nu putea fi bombardat de turci.
  • În 1789 împăratul austro-ungar a acordat libertatea confesiunilor pentru această zonă.
  • Statuia din Piața Unirii este unul din cele două monumente ale ciumei ce le avem în Timișoara și se mai numește și Statuia Sfintei Treimi.
  • Biserica din Piața Traian se numește Biserica Mileniului și este în stil neoromanic.
  • Denumirea de Prințul Turcesc vine de la fostul hotel La Prințul Turcesc, din Piața Unirii Traian (da, chiar nu știam asta! :P) care, printre altele, gazduia și un bordel.
  • Piața 700 Timișoara se numește astfel datorită faptului că a fost inaugurată în 1969 când se îndeplineau 700 ani de la atestarea Timişoarei.
  • Și multe multe altele…

Concluzii (sau în loc de):

Nu, nu am participat în calitate de blogger, pentru că nu sunt unul. Am participat în calitate de cetățean al Timișoarei.  :)

Am zis da invitației mai ales datorită nostalgiei mele constante cum că nu îmi apreciez suficient orașul. Cum spuneam și în cadrul interviului ce mi l-a luat colega mea de la Realitatea TV :), sunt atâtea ce nu le vedem pentru că pur și simplu ne-am obișnuit să fie acolo. Inclusiv când am fost anul trecut la Cluj am concluzionat că noi avem unele clădiri mult mai frumoase decât cele marketate de administrația clujeană doar că la noi lipsesc plăcuțele care să ne explice istoria fiecăreia și, astfel, trec neobservate.

Desigur, pentru noi nu este nimic nou dar plimbarea de astăzi a scos din nou la iveală că mai tot ce e frumos și motiv de fală în Timișoara a fost construit de austrieci sau austroungari.

De asemenea, stilurile baroc, neo-gotic si neo-romanic sunt destul de prezente în Timișoara și avem obiceiul de a le scoate în față. Dar (lucru ce nu-l știam până la această plimbare) diferențiator pentru Timișoara, față de restul României, este stilul  art nouveau (maghiar). Avem multe clădiri, ce se întind pe suprafețe foarte mari, în acest stil.

Și, pentru cine mai avea dubii, sunt chiar un timișorean adevărat. :D Pentru că, asemeni bătrânilor timișoreni ce știu cel puțin trei limbi - română, maghiară și germană; și înteleg o a patra, de regulă sârbește, pot spune despre mine că măcar le știu pe cele 3. Am fost crescută de maghiari și copil de suflet al unei bătrânici șvabe. Restul… e can-can. :) Sârbește nu înțeleg și știu doar cuvintele care mă ajută să nu mor de foame când sunt în Serbia.

Coordonate eveniment

Twitter: hashtag #timisoaranoastra

Mai multe detalii organizatorice: la Nebuloasa.

Ghidul nostru: Dan Cărămidariu (jos pălăria pentru povești și multitudinea de informații!)

Mai citiți și pe la*: Ovi, TVdece, Agenda, Tomata, Phoenix, Richie, Orădeanul, Fabricat în Timișoara, Elena, Lilisor, Sirg, LAinfinit, Ovi bis, De Ce, Cristi, Nicoleta, Dan, Nebuloasa, Cristina, TVDece bis, Banatul turistic, Dan, FTR.

*To be updated.

Shorts Up Open Air Timișoara

Vă invit să participați la ceva frumos weekend-ul acesta. Este vorba de Shorts Up Open Air.  Am fost la prima ediție și m-am putut bucura de niște filmulețe grozave (știute și neștiute) într-un cadru bine organizat și pus la punct.

Luna aceasta proiecțiile au loc la No Name (pe terasă), vineri, 30 iulie. De întâmplat, se întâmplă următoarele:

20.00 – 22.00: Jocuri de vacanță
20.00 – 22.00: Set de muzică jazz, acid jazz, trip hop (Ovijay și Kalman, DJ-i rezidenți No Name)
21.00 – 22.00: Live Cooking de vacanță cu Ama
22.00 – 24.00: Cele mai populare scurtmetraje la ShortsUP în 2009 – 2010

Filmele ediției sunt:

Signs, Heavy Metal Drummer, Des morceaux de ma femme, Right Place, Varmits, Arret Demande, Toute ma vie, Telling Lies, A Janela Aberta, L’homme sans tete, Merci, Au bout du monde.

Coordonate sociale

Website: http://shortsup.ro/

Twitter: http://twitter.com/ShortsUP

Facebook (Timișoara): http://www.facebook.com/pages/ShortsUP-Timisoara/122205741149974

Facebook Event : http://www.facebook.com/#!/event.php?eid=125258634185548

IRAF

*Pe parcusul articolului voi folosi atât rrom cât și țigan pentru a face referire la persoanele aparținătoare acestei etnii. Niciunul din termeni nu este folosit cu vreun minim de substrat peiorativ.

Weekend-ul ce tocmai a trecut (23-25 iulie - în prima seară a festivalului nu am ajuns deoarece am fost la meeting-ul The Next Web) l-am umplut cu ritmuri balcanice în cadrul IRAF (International Romani Art Festival).

Ca aspect general, în fiecare seară au fost decalaje considerabile în cadrul programului. Acest lucru ar putea să fi deranjat persoanele care veneau special pentru un anumit concert.

Vineri

Vineri seară am prins al doilea concert, al celor de la Relative și concertul Balkan Beat Box. Cei de la Relative au dansat în fundurile goale, înfășurați doar în ceva ce semăna a cearșafuri. Mi s-a părut puțin abstract.  Am citit, însă, ulterior, că îmbrăcămintea aleasă are scopul de a descătușa mințile audienței. :)

Headlinerii, Balkan Beat Box au fost foarte bine primiți și întreținuți de public dar parcă puteai ei ceva mai mult la capitolul agitarea spiritelor. :P De la ei am am rămas cu: „Give me a reason not to start a revolution.”

img_0574

Sâmbătă

Cei de la Nadara Gypsy Band aveau țambal ceea ce m-a făcut foarte fericită și i-a adus foarte aproape de ceea ce înseamnă muzica țigănească veritabilă. Totuși, doamna am dubii că era țigancă deoarece mișcările ei nu erau dintre cele mai… țigănești.

Antwerp Gipsy Ska Orkestra au reușit să îmi atragă atenția cu mult înainte de a ajunge pe scenă prin îmbrăcăminte. Deși erau belgiani, dădeau impresia a italieni (inclusiv prin unele replici și automatisme folosite pe parcursul concertului). Ska îmi place, asta știam. Faptul că reprezentația lor a fost un mini-tur prin ceea ce înseamnă stilul muzical balcanic, și nu numai, în jurul lumii s-a dovedit a fi o incursiune plăcută.

Duminică

Duminică am vrut să prind Kanizsa Csillagai în speranța că și aceștia vor avea țambla și vor semăna cu muzica țigănească ungurească ce mi-o aminteam eu din copilărie. Nu a fost cazul dar au compensat cu mandolina (un alt instrument ce mi se pare interesant). De asemenea, nu sunt convinsă în ce măsură originea acestora era din Ungaria deoarece am identificat cel puțin două melodii (deși pronunția nu era excelentă) cântate în română.

Mitsoura, deși pare a fi doar o jumătate de om, are o voce ce răsună nu doar frumos dar și impunător. În schimb, am observat că era foarte absentă pe scenă. În comparație cu alți performeri care încearcă să susțină vibrația transmisă de muzică prin prezența lor scenică, ea, în momentele instrumentale, se retrăgea la marginea scenei. Partea bună este că printre instrumente se regăsea și un țambal și mă îmbucurau suficient sunetele scoase de acesta. :)

Am fost oarecum surprinsă să observ în jurul meu că oamenii nu prea auziseră de headlinerii… headlinerilor: Dubioza Kolektiv. Admit că și eu i-am descoperit în urmă cu mai puțin de un an, deși, asemeni multor altora, le știam cel puțin o melodie (vestita Marijuana). Partea bună este că au reușit să-i convertească și pe cei care nu știau de ei deoarece au avut un show reușit, plin de energie. Energia lor este de admirat și în prisma faptului că au fost chemați la două bis-uri după un concert cel puțin solicitant. Și au răspuns pozitiv ambelor chemări! :)

img_0590

Concluzii personale:

Am concluzionat la un moment dat că festivalul acesta nu se adresează (sau nu ar trebui) românilor. Și nu, nu datorită denumirii festivalului (deși ar putea fi considerat un indiciu :D). Nici măcar balcanicii nu sunt convinsă că se află în publicul țintă al festivalului. Zic acestea deoarece pentru a avea un număr mare de participanți „localnici” aceștia ar trebui întâi educați cu privire la ce înseamnă acest gen de cultură.

Eu mă consider norocoasă că de copil am fost familiarizată cu muzica țigănească ungurească. Ba mai mult, am fost mereu fascinată de sunetul țambalului și de „beat box-urile” țigănești.

Am citit comentarii în care se invocau cutumele mai puțin plăcute și acceptate ale persoanelor de etnie rromă. Înțeleg această atitudine, mai ales atunci când este bazată pe experiențe personale. Dar, ce legătura are cu latura artistică și culturală? Ce legătură are cu muzica? Nu are. Sau, cel puțin, nu ar trebui să aibă… Oricum e păcat să confundăm cultura cu subcultura.

Coordonate sociale:

Website - http://iraf.ro/

Twitter - http://twitter.com/IRAFest

Facebook - http://www.facebook.com/pages/Timisoara-Romania/International-Romani-Art-Festival/103397399152

Exit Festival

Săptămâna trecută mi s-a ivit ocazia, pe nepusă masă, de a merge la Exit Festival. Dată fiind lista mea de rezoluțiuni, publicată aici la începutul anului, era oarecum stupid să ratez. Așa că am tras din greu să termin și să predau lucrarea de disertație, m-am învârtit de colo-colo să-mi ajustez finanțele deoarece nu erau deloc pregătite pentru așa ceva, și miercuri, 7 iulie 2010 am și pornit.

Per ansamblu, a fost un experiment reușit iar festivalul în sine a fost, într-un cuvânt (compus :D) super-mega-giga-extra-tare. Exagerez un pic, evident. Dar chiar a fost tare. :) De stat, am stat în Torak, ne-am făcut cumpărăturile (în prima zi) în Zrenjianin și tot ce era de întâmplat s-a întâmplat la Novisad, respectiv Cetatea Petrovaradin, unde se ține festivalul.

  • Ziua 1

Bad Brains - Numa’ buni de încălzire.

Skaddam - Vibrații pozitive și mișcări unduitoare (în ritmuri raggae)

LCD Soundsystem - adevăratul sound american :)

Zombie Disco Squad - Era doar unul… Cuvântul squad m-a indus în eroare!

Chromeo Live - Au făcut un show frumos, destul de profesionist. Mă bucur că i-am văzut și nu mi-a părut foarte rău de Mika, care se desfășura pe altă scenă, în paralel. :)

Crookers - Poate știți Kid Cudi vs Crookers - Day’n'Night :) În timpul actului lor, m-am cam detașat de realitatea înconjurătoare. :D

DJ Shadow -

Die (Fooken) Antwoord - A fost cam cel mai așteptat moment al serii deaorece s-a cam dus vorba despre spectacolele acestora. Iar membrii trupei, în sine, sunt atracție. Pentru cei care nu știu despre ce este vorba, poate ar fi o idee să vedeți asta. :D Pe risc propriu.

  • Ziua 2

The Horrors - Am prins puțin din show.

Atari Teenage Riot - Nu, nu știam că la asta trebuie să mă aștept deși probabil cuvântul „riot” ar fi trebuit să fie un indiciu. :)

Placebo - Nu am plâns că nu era cazul. Nici nu m-am emoționat. Dar Song to Say Goodbye a reușit să scoată la iveală niște gânduri negre.

Tom Trago - Într-un moment de „pauză” mi-a prins foarte bine.

Gemmy - A fost încălzire pentru Joker, începutul a ceea ce organizatorii au denumit „Bristol attack”. :) A fost poate chiar puțin mai agresiv decât Joker.

Joker & MC Nomad - Pe Joker îl mai prinsesem  o dată la București dar pe vremea aceea nu auzisem încă remixul acesta așa că a trebuit să-l mai văd o dată. Nomad era cam absent acolo, pe scenă.

  • Ziua 3

RoykSopp - Oricât mi-aș dori, nu prea am înțeles care era faza cu măștile pentru că nu prea aveau o tematică clară. În schimb, melodiile cântate au fost exact cum mă așteptam.

Missy Elliott - Missy nu s-a prea obosit să cânte. :) Dar, având experiența altor astfel de concerte, nici nu mă așteptam la așa ceva. M-am aventurat până în rândurile din față pentru a putea simți sh0w-ul așa cum se cuvine. Am avut noroc de un sârb binevoitor care m-a ridicat pe umeri pentru a putea vedea mai bine. M-a ridicat inclusiv când Missy a trecut pe lângă mine pentru a-i face poză. Nu se prea distinge deoarece a fost haos, dar iat-o:

From Novisad, Serbia

Imediat după Missy am fugit până la o altă scenă unde, pentru jumătate de oră, s-a reunit Status Pimp. :D Traducere: m-am întâlnit cu colegul meu, Alen. :)

Ms Dynamite - M-a dezamăgit deoarece s-a folosit de miraculoasa tehnologie a playback-ului.

Zinc &MC Dynamite - A fost unul din momentele pe care eu le-aș numi disco. Și nu pentru că nu mi-ar plăcea genul disco.

L-Vis 1990 - Iar acesta a fost un alt astfel de moment disco, doar că la altă scenă. :)

Brodinski - A fost cam monoton dar a pus Denis Ferrer - Hey Hey

  • Ziua 4

Pendulum - Nu pot începe a exprima în cuvinte cât fum am respirat și cât praf am mâncat. Și nu, nu vroiam să zic „inhalat” la niciuna dintre cele două. ;) Am stat chiar mai în față decât am stat la Missy Elliott. Nici nu s-au auzit bine primele note muzicale că s-a lăsat cu o moșeală în primele rânduri. Și cam așa s-a desfășurat tot concertul. Cred că a fost primul concert în cadrul căruia am participat la o moșeală de așa proporții. Aproape mi-am spart nasul și am fost călcată în picioare și nu numai de oameni aproape dublu cât mine dar am supraviețuit și m-am și bucurat pe parcurs.

Faith No More - Solistul a făcut un real spectacol, deși au venit cu mare întârziere pe scenă (s-a vehiculat cum că datorită finalei campionatului mondial care avusese loc în paralel). Au existat două moment de muzică tradițională sârbească despre care mi-a zis un amic sârb că a fost de apreciat fiind primul artist care a cântat ceva în sârbă la Exit și că ar fi cântat aproape fără accent.

The Chemical Brothers - Mă așeptam la ceva mai mult decât la Galvenize și un VJ demo. La un moment zicea o melodie: „I need something to believe in” și atunci mi-am amintit că „Eu sunt genul de om ce crede în somn” și am început să mă las pradă acestuia.

Foreign Beggars - Eram încă somnoroasă la începutul reprezentației dar spre final mi-am revenit, când s-a arătat și soarele și am putut vedea la lumina zilei efectele a 4 zile de Exit. :) De asemenea, pentru cine încă nu se săturase de moșeala de la Pendulum, s-a mai desfășurat o tură.

DJ Friction - Citez: „I know too many people right here that I didn’t know last year. Who the fuck ya’all?”

A Trak - Cea mai grăitoare cred că este poza aceasta făcută de DJ înainte de începe  - http://twitpic.com/24ka09.

Aș mai fi vrut să ajung (sau să stau mai mult, pe la unele scene reușind doar să trec rapid) la: Plastician, Suicidal Tendencies, Ricardo Villalobos, Rui da Silva, David Guetta)

Fațeta socială a Exit Festival

Cum m-am plimbat destul de mult printre scene și prin diferitele zone ale cetății în scopuri diverse (în căutare de mâncare, de wifi, de token-uri, de toaletă unde să nu stau o oră la coadă) am apucat și să interacționez cu tot felul de persoane. Astfel:

- Într-una din seri a avut grijă un sârb din acela înalt și mare de mine pe când mă deplasam de la scena mare la cea dance prin mulțime

- M-am ales cu 3 prieteni noi pe Facebook

- Prin intermediul Facebook-ului m-am întâlnit cu un amic din Serbia ce nu-l mai văzusem de 4-5 ani.

- Prin intermediul Twitter-ului m-am întâlnit cu un follower (un altul s-a oferit să ma ajute dacă nu mă descurc prin Novisad :P).

- Am cunoscut un sârb ce se numea Igor, ceea ce m-a dus automat cu gândul la răposatul meu iPhone. Nu i-am zis că am avut un iPhone pe nume Igor pentru că probabil ar fi fost prea mult pentru ora aceea a dimineții. :D

- M-am împrieteni cu câțiva membri ai echipei de pază de-a lungul zilelor în speranța că poate, poate conving pe unul dintre ei să-mi dea un tricou de-al lor (îmi plăcea foarte mult modelul)

- Am făcut 9 poze la cerere cu diverse persoane pe lângă care treceam (în medie 2 poze pe seară, în ultima seară am avut mai mult succes (e nevoie de un LOL) și am făcut trei). În plus am remarcat că mi s-au făcut 2 alte poze din mers. :)

Și, ca să trecem și la treburi serioase, despre comunicarea Exit Festival pot spune că aceasta s-a folosit intens de social media. Acest lucru s-a putut observa și pe parcusul festivalului. Cei prezenți erau încurajați să scrie pe twitter iar tweeturile ce conțineau hashtagurile festivalului erau stream-uite pe ecranele de la main stage. Pe aceleași ecrane s-a promovat și contul de flickr al festivalului. Rezultă următoarele linkuri:

Youtube - http://www.youtube.com/user/EXITFestivalTV

Flickr - http://www.flickr.com/photos/exitfestival/

Facebook - http://www.facebook.com/exit.festival

Twitter - Fiecare scenă a avut propriul cont de twitter dar majoritatea informațiilor au fost centralizate pe conturile: http://twitter.com/exitfestival și http://twitter.com/exitlive

Și ceva poze, alandala:

Novisad, Serbia

Altele, ce trebuie menționate:

Pe parcursul șederii în Torak, în orele când nu dormeam, m-am îndeletnicit cu cititul de basme. Inițial, în prima zi, am citit cu voce tare unor tovarăși de drum iar ulterior, am citit pentru propria mea plăcere până am ajuns la jumătatea unei cărți intitulate generic „Povești Nemuritoare” (editura Ion Creangă, old-school).

De asemenea, cum pentru mine Serbia înseamnă, din principiu, un minim de aventură (experiența Kopaonik vorbește de la sine) trebuia eu să fac o mică prostie ca să am un minim de emoții. Așa se face că după prima seară de festival, după ce am intrat în posesia brățărilor, m-am gândit eu să văd dacă se poate deschide. Bineînțeles că nu se deschidea, ba chiar am reușit să o rup. Nu m-am panicat deși deja am început să-mi aud cum va trebui să achiziționez alt bilet. Am luat-o seara înainte, când am ajuns la Novisad, să văd dacă se poate schimba. S-ar fi putut, dacă ajungeam înainte de 20:00. Pentru că totuși vroiam să intru la festival, m-am întors în oraș în căutare de un magazin de unde să iau super-glue. Odată găsit super-glue-ul l-am aplicat brățării. Prima încercare a fost un eșec, brățara rămânând în continuare ruptă. Acesta a fost momentul când m-am speriat un pic, dat fiind că acesta era unicul meu plan de rezervă. Am mai încercat, însă, o dată, aplicând mult mai mult lipici și presând mult mai tare. Și a funcționat! :)

Daca v-ați rătăcit

Dacă sunteți proaspăt promovați ai examenului de bacalureat (dintre cei aprox 67%  norocoși) și v-ați rătăcit pe aici în căutarea unui program de licență în domeniul comunicării (în Timișoara), iacă-tă că vi-am pregătit și un răspuns:

35069_136338966394926_100000564703312_289746_699891_n1Multă baftă!

Cc: Publicitatea noastră, publicitatea lor

Disclaimer: Printre atâtea filosofeli m-am gândit că este loc și de puțin conținut brut. Astfel că, voi reposta câteva articole publicate de mine pe BasicMarketing.ro în perioada martie - iulie 2009.

De curând, am participat la o dezbatere pe tema publicității contemporane. Conlocutoarea mea era o doamnă de vârstă mijlocie, cu studii superioare care, întâmplător sau nu, credea că publicitatea servește oricui mai puțin consumatorilor. Întrerup seria de articole despre marketingul relațional pentru a aborda un alt subiect: discrepanța dintre ce înseamnă publicitatea pentru marketeri, publicitari și ceea ce înseamnă pentru consumatori.

Publicitatea noastră

Pentru cei ce lucrează în publicitate sau aspiră la un job în acest domeniu, publicitatea tinde să reprezinte un miraj. Pentru majoritatea dintre aceștia publicitatea este combinația ideală dintre artă și știință, dintre creativitate și strategie. Publicitatea este sursă și motiv de amuzament.

Într-adevăr, publicitatea este un motor al economiei fiind acel instrument de marketing care arată consumatorilor opțiunile care sunt puse la dispoziția lor, contribuind astfel la competivitatea pieții.

Dar sunt acestea toate opțiunile pe care le are consumatorul? Sunt cele mai bune opțiuni sau doar cele cu bugete mai mari de publicitate? În condițiile în care lupta pentru consumator se dă prin bugete de publicitate, mai putem susține că publicitatea poate fi un driver de responsabilizare a companiilor, pentru a crea produse de calitate mai bună, în condiții mai bune ș.a.m.d.?

Mai mult de atât, în ce măsură se regăsește consumatorul post-modern în publicitatea de astăzi?

Publicitatea lor

Consumatorul obișnuit nu este deloc distrat de publicitate. Cu atât mai puțin o consideră artă. Pentru consumator publicitatea este ceva ce-l face să schimbe programul TV, să mute pe un alt post radio, să dea mai repede paginile unei reviste. Consumatorul este agasat de mesaje care, deși i se adresează, par să-l ignore.

De ce? Pentru că publicitatea este suprasaturată de stereotipuri. Voi nu v-ați săturat de ele? Mereu femeia în postură de menajeră, bucătăreasă, îngrijitoare de copii sau încercând să-și impresioneze consortul. Mereu burtosul băutor de bere, mereu bărbatul ce evadează cu prietenii la un meci sau alte activități sociale. Mereu copiii și bătrânii ușor de impresionat.

Mie, personal, aceste stereotipuri mi se par depășite. Admit faptul că nu prea sunt în targetul publicității în care femeia apare în postură de menajeră sau de cuplu dar știu că foarte multe femei nu se regăsesc în posturile respective. De asemenea știu că nu toți băutorii de bere au burtă și un stil de viață sedentar.

Femeile se percep tot mai des ca fiind femei cu carieră, în poziții de middle și top-management pentru care viața de familie este doar un alt task de îndeplinit. Și cunosc cazuri în care femeia este cea care merge la birou zi de zi iar treburile menajere sunt responsabilitatea bărbatului. Pentru astfel de femei, publicitatea nu face altceva decât să dea o imagine eronată a realității. În loc să încurajeze evoluția, să educe, publicitatea de acest tip a rămas prinsă într-o buclă temporală. Ceea ce mă face să mă întreb, cum se face că astfel de publicitate continuă să funcționeze? Și mai ales, de ce continuă publicitarii să o folosească?

Publicitatea noastră ar trebui să fie, de fapt, a lor

Dacă la nivel de stereotipuri, des utilizate de altfel, publicitatea este depășită, nu ar fi cazul să se facă un upgrade? Nu ar trebui ca publicitatea să țintă cont de realitățile culturale și sociale contemporane?

Consumatorul ar trebui să se regăsească în fiecare execuție din cadrul unei campanii publicitare. Astfel, un mesaj publicitar are șanse mai mari să-i atragă atenția și să-l determine să acționeze în conformitate cu acesta. Consumatorii vor fi mult mai interesați de ceea ce se spune despre ei, decât de ceea ce se spune despre un brand. Important este că ceea ce se spune despre ei să fie în concordanță cu realitatea lor perceptuală.

Puțintică răbdare

Cândva, de mult, eram o persoană foarte răbdatoare. Și, cel puțin atunci când situația o cerea, calmă.

Cu timpul, acest lucru a început, încet, încet să se schimbe. Calmul nu a dispărut. E tot acolo. Dar spre deosebire de calmul acela blând, cald, încurajator, dispun acum de un calm oarecum cinic, ironic și, mai ales, apăsător. Sau cel puțin așa mă percep eu.

În schimb, deși nu mai am răbdare să aștept după tramvai încă mai am răbdare cu oamenii. Și mă mir și eu, pentru că cu ei este cel mai ușor să îți pierzi răbdarea. Admit că în momentele în care intervin paranoile, nu se mai termină momentele de tristețe și cel mai grav.. nu mi se comunică nimic… astfel încât să ajung să nu mai înțeleg nimic, concluzionez că de fapt nici nu ar trebui să încerc să înțeleg.

Sau? În final, dacă simțim că anumite persoane merită, de ce să nu avem puțintică răbdare?

PS: Nu mă întrebați de ce filosofez atât, pentru că nici eu nu știu. În ultimul timp nu am avut parte de o conversație reală, probabil de aceea….

PS2: Articolul nu se referă la cineva anume. În ultimul timp mai multe persoane mi-au testat răbdarea. Unele nu îmi vorbesc, altele nu reușesc să le înțeleg, altele sunt mereu triste, altele nu mă vor etc. :)

PS3: Profit de ocazie să cer și eu puțintică răbdare… week-endul acesta am deadline să termin disertația. După aceea, promit să revin la „normal”.

Personae

Toți trecem prin diverse perioade ale vieții în care anumite trăsături, anumite aspecte ale existenței se găsesc sub lupă în „defavoarea” altora. Tind să cred că de-a lungul vieții suntem mai mult de o singură persoană. Cu fiecare nouă experiență marcantă devenim altcineva. Cineva mai bun, mai rău, mai înțelept, mai trist sau mai fericit.

În cazul meu fiecare dintre aceste perioade a fost marcată cu un alterego, cu o „persona”. Atenție, urmează un scurt „remember”. :)

Până pe la 6 ani, eram convinsă că sunt băiat, prin urmare faptul că eram strigată „Adi” corespundea perfect. Ulterior, când au inceput să se vadă semnele cum că de fapt sunt fetiță, am impus grupului meu de prieteni de pe atunci să-mi zică Ada. :)

Pe prima mea învățătoare o chema Zoe. De ea nu mi-a plăcut, dar mi-a plăcut foarte mult numele ei. Mai exact, litera cu care începea. Cam în acest moment al vieții mele a început obsesia pentru litera Z. Am căutat atunci cu disperare alte nume care să înceapă cu Z. Nu am găsit, dar am inventat eu unul: Zeonora. Evident, mi l-am și atribuit.

În clasele 2-5 mă semnam WEnache Zeonora Domina Sissi. Peste tot. Așa scria pe toate caietele mele. W-ul din fața numelui de familie nu mi l-am putut explica prea bine nici pe atunci. Îmi plăcea mie cum arată, și gata. Zeonora am explicat de unde vine. Domina era varianta feminină a băiatului de care m-am îndrăgostit în vacanța de vară dintre clasa I și clasa a II-a (dragoste ce m-a ținut până în al doilea semestru al clasei a V-a. Beat that! :D) Sissi venea de la Elisabeta împărăteasa Austro-Ungariei - un personaj ce mi-a marcat foarte puternic copilăria.

În clasa a V-a m-am îndrăgostit de un alt băiat iar numele meu a devenit WEnache Zeonora Daniela Sissi. Evident, pe băiat îl chema Daniel. :) Am păstrat această variantă a numelui până la sfârșitului gimnaziului. Dintre toate aceste nume apelativul era acela de Sissi.

În liceu am intrat clean, fără niciun pseudonim auto-impus. Nu a durat mult, evident. La puțin timp după începerea liceului am descoperit mIRC-ul. Aici mi-am dat frâu liber imaginației și personalităților ce se dezvoltau continuu în interiorul meu. Dacă am început prin a fi o simplă „ade^^”, în scurt timp am devenit MissShady - fană Eminem, deținătoare a canalului #infinite și operator (@) pe #timisoara (printre alte 32 de canale). De-a lungul anilor, deși „persona” de MissShady a rămas constată am trecut prin tot felul de pseudonime: HaCkAGirL (îndrăgosteală de un hacker), ComicSans (eram fană a fontului), AliasHell (perioadă emo), InSeparabiL (îndrăgosteală, de același hacker - m-a ținut puțin peste 3 ani), patru (în onoarea obsesiei mele pentru cifra 4), AngelSCry (altă perioadă emo), punct (un moment de răscruce), Foame (puțin bulimică), zyx, Hedonism (conceptul filosofic preferat, în liceu).  Spre finalul experienței Undernet, în ultimii doi ani, am devenit Adeline. Acest lucru nu înseamnă că oamenii pe care i-am cunoscut în perioada respectivă nu mă apelează în continuare MissShady. :)

La fostul job am avut vreo 5 pseudonime. Cel mai des folosite erau: Janine, Linda și Lu. Janine pentru că Adeline era luat, mă cheamă și Gianina și acesta părea a fi cel mai la îndemână. Linda pentru că era un nume ce mi-a plăcut în liceu. Lu pentru că era scurt și înseamnă faimă și război.

În prezent, deși folosesc în continuare Adeline, respectiv zAdeline drept login ID/pseudo/username etc, mă simt foarte Adelina Enache și pe toate profilele mele pseudonimul este insoțit de numele real.

Dar timpul nu este pierdut. Cine știe cine voi fi mâine. :)

PS: Acum mai sunt și Status Pimperiță aka Mizz Purple Funk. :D

Next page »